random thoughts

"Eram sigura ca tu esti secret santa-ul meu. Am stiut de cand am tras biletelele. Am avut un feeling." "De unde ai stiut?" 

"Nu te mai necaji, Ana."

"Mama, nu te recunosc. Nu-mi vine sa cred cat poti sa fii de toleranta."

"Fiecare stie ce compromisuri poate sa faca."

"Ne-am sarutat. Si ne-am plimbat cu liftul cateva etaje."

"Si voi cand aveti de gand sa va mutati? Mi-a povestit B. ce s-a intamplat atunci cu sora lui. Pacat."

"Mami, dar explica-mi si mie, cum vine treaba asta?"

"Mai am un pic si fac 26 de ani si... Nu se poate!"

"La Galati, normal. E scump sa faci o nunta in Bucuresti. Si, oricum, eu am mai multe rude acolo decat are B. aici. "

"Say something, I'm giving up on you" 

"Este frustrant! Eu de ce nu pot? Nu ma intereseaza ca ala poate. De ce nu pot eu? De ce nu sunt in stare?"

"Eu inca am senzatia ca am 20 de ani si ca pot oricand sa schimb placa. Pot oricand sa renunt la tot, daca imi ajunge cutitul la os si ma gandesc ca am timp. Ca inelul asta...nu stiu ce dracu' cauta pe degetul meu si ca, de fapt, nu o sa ma marit."

"Magic"

"Oricum, noi ne-am gandit sa mai stam cativa ani in chirie si apoi ne mutam la casa. Visul nostru a fost mereu sa stam la casa. Si strangem bani sa ne luam un teren in Brasov."

"Doamne, cat de tare ma plictisesc cu fetele astea...Vreau acasa. Si imi vreau cartea. "

"Na, stii cum e" "No, I don't..." "Poftim?" ":)"

Imi vine sa ma duc sa ii trag doua palme dupa ceafa si sa ii spun, de dragul liceului "ba, esti prost?"

Imi vine sa vin la tine sa iti spun sa-l inveti sa nu faca prostii pe care le-ai facut si tu. Sa nu uite, sa mai lase din orgoliu si din copilarii.

Ii spun ei sa nu faca greseli pe care le-am facut eu. Sa nu uite, sa ierte, sa vorbeasca si, mai ales, sa nu se grabeasca.

Mi-s dragi amandoi si mi-ar parea rau. Si-i greu sa duc toate astea. Cel mai greu e sa nu-ti pot spune. Mi-e de tine.

Ajung la vorba ta. "Nu vad nimic bun in jurul meu. Crezi ca noi putem?"

Azi m-am temut ca nu. Si inca mi-e teama. Si-as vrea sa fie sambata seara si sa dispara toate lucrurile astea. Sa-ti simt bratul peste mine, buzele pe ceafa si sa adorm gandindu-ma ca noi inca mai putem, nu ca ei nu mai pot.

"You feed me small pieces of bitter-sweet dark chocolate"

Exact asa m-am simtit. Nu stiu de ce. Pur si simplu. M-am simtit ca un copil care, din cand in cand, mai primeste cate o patratica de ciocolata. Atat cat sa il tina cuminte. Nu ii trece pofta de dulce, dar ii destul cat sa poata sa se gandeasca la cum ar fi, ca intr-o zi, sa primeasca o ciocolata intreaga. Mi-e teama sa ma mai gandesc ca o sa primesc o ciocolata intreaga. Poate mai multe patratele deodata. Asta da. Dar nu pot sa ma gandesc la mine in fata unei ciocolati si sa cred ca e altceva decat daydreaming.

Ciocolata neagra e preferata mea.

-Dar de ce trebuie sa fii atat de negativista?
"din experienta"

M-am trezit toata saptamana de dimineata.
Iar azi am facut un copil fericit. Ne-am inscris la neerlandeza. People are cute when they are happy.

:)

Ah, inca ceva!

Azi, cand am venit acasa, in timp ce urcam scarile, mi-am dat seama ca in mansarda noastra miroase a biblioteca. A carti vechi, cu pagini ingalbenite si sfaramicioase.

Si mi-a venit sa zambesc.

M-am trezit

la 6. La 6:30 am trezit-o si pe sor'mea. Mi-am luat si vitaminele si pastilele pentru stomac. Am reusit sa plec de acasa la timp si sa starnesc un "WOW!!"

Simt ca incep sa am iar control. Daca nu asupra a ceea ce se intampla, macar asupra mea. Ceea ce este bine.

Nu stiu cand am adormit aseara. Stiu ca era bine. Era cald si mi-era safe. Si-am adormit. Fara sa ma gandesc la cum o sa fie. Fara sa am impresia ca iar nu ma vezi.

i'm a control freak.

and this is nice

funny

My Stick Family from WiddlyTinks.com

Incepe

Sa fie racoare dimineata si seara. Imi place senzatia de dimineata, cand ies din dus si e un pic racoare. De cateva zile, ma trezesc mai usor. Azi, pe drum spre casa, am prins lumina aia usor portocalie.

- Imi place sa adorm cu tine.

Mie imi place sa ma trezesc cu tine. Sa deschid ochii si sa te vad langa mine.

Incepe perioada aia plina de culori, lumina portocalie, racoare si dimineti in care ma trezesc sa trag patura pe mine ca sa mai dorm o ora.

E perioada aia in care imi zboara gandul, iar, la perdele si lumina draguta, la miros de ceai verde cu iasomie si Marquez.

Incerc sa nu ma uit prea mult la ce se intampla. Si tot vreau sa uit gandul ala cu "Cherie, ne-am mintit destul. Daca vrei perdele, beculete si lumina draguta, va trebui sa ti le procuri, nu te-ai prins? Suntem femei serioase, sau ce suntem?!"

Nu-mi plac momentele alea cand ma simt singura. Nu mi le doresc si mi-as dori sa-ti dai seama. Dar is bune, caci ma fac sa-mi dau seama ca pot.

Note to self:

Adu-ti aminte cum sa faci lucruri singura si fa-le singura. Independence is good.

Sfarsitul unei ere

Carmen zice ca este sfarsitul unei ere. Eu ma gandesc ca este inceputul alteia. Si orice inceput creste pe visuri marete.

Am reusit sa ma organizez cat de cat. Ma pot lauda ca timp de o saptamana nu m-a mai durut stomacul. Incet, incet, sper sa nu ma mai doara nimic.

Sor'mea zice ca imi vin idei bune cand e plecata de acasa. De obicei, ideile bune imi vin intr-un pat si la dus. Dar in acel pat n-am mai lenevit de ceva timp, iar dusul meu functioneaza cat sa ma enerveze, nu cat sa-mi dea idei.

Eu zic ca-i bine. Si ca o sa imi iasa proiectul asta, pe care o sa-l coc cu grija. Pentru mine si pentru ceilalti. Sperand ca din el vor creste altele.

Pauza de tigara.
"Cat o sa mai stau in corporatii? M-am plictisit." "Si ce vrei sa faci? Ce altceva putem sa facem?" "Altceva. As pleca in Gaza." "Stii ca e razboi acolo, nu?" "Da. De-aia."

Aseara, ii explicam unei pustoaice cum se creste. Cum iti trebuie rabdare si sa-ti astepti momentul. Nu, nu trebuie sa faci o facultate doar de dragul de a face una. Si nu, nu trebuie sa fii nefericit, doar pentru ca numai asta ti se arata.

a picat netul. sau programele. sau mail-ul. sau tot

intai a picat treaba cu vorbitul. apoi a picat treaba cu casa. si-apoi  a picat si treaba cu schimbatul.
si-a mai picat si marti. ca acum sase ani.

iar marti, a picat intai happy morning. apoi a picat happy lunch-time. apoi a picat happy dinner-time.
dar eu am vrut sa cred. pana am avut o revelatie trista. si-am renuntat. c-asa-i.

de obicei, cand ma iau oamenii de proasta, ma distreaza. ma distreaza sa ii vad cum se chinuie sa ascunda lucruri pe care eu deja le stiu. si feeling-ul ala de "m-am scos" pe care il au dupa ce vin cu o idee noua. si-apoi urma de nesiguranta "o fi muscat, n-o fi muscat". si sentimentul ala pe  care il ai, cand i-o servesti, dupa ce s-a instalat siguranta totala.

-ana, eu stiu ca tu nu esti asa rea cum vrei sa pari.
-oh, alex, nu ma cunosti deloc. eu doar ma prostesc, din cand in cand.

in alta ordine de idei, chiar nu ma interesa ce-a facut. am vrut sa fiu draguta, doar. pentru ca o inteleg. nu ma astept sa aiba incredere in mine. ma astept sa tina minte ce-mi spune si sa nu te oblige pe tine sa ma minti. in rest, chiar nu imi pasa. nu pot, nu vreau si n-am chef sa judec. none of my business.

dar aseara am ascultat muzica draguta. inconjurata de pusti. cu chills si caffe latte.

-vine un sirian in locul tau.
-sirian? nu mai plec!
-adica, nu am reusit eu sa te fac sa ramai si reuseste un negru mic, care respira greu?!
-life!
-sa nu iti faci program pe 1, seara.

imi vine sa nu mai raspund la telefoane.

si as fi vrut la scena, in seara asta. terasa aia pe care am tot admirat-o aseara. 

ah, mi-am schimbat alarma de dimineata

sa simta si ea galopul inimii tale