Carmen zice ca este sfarsitul unei ere. Eu ma gandesc ca este inceputul alteia. Si orice inceput creste pe visuri marete.
Am reusit sa ma organizez cat de cat. Ma pot lauda ca timp de o saptamana nu m-a mai durut stomacul. Incet, incet, sper sa nu ma mai doara nimic.
Sor'mea zice ca imi vin idei bune cand e plecata de acasa. De obicei, ideile bune imi vin intr-un pat si la dus. Dar in acel pat n-am mai lenevit de ceva timp, iar dusul meu functioneaza cat sa ma enerveze, nu cat sa-mi dea idei.
Eu zic ca-i bine. Si ca o sa imi iasa proiectul asta, pe care o sa-l coc cu grija. Pentru mine si pentru ceilalti. Sperand ca din el vor creste altele.
Pauza de tigara.
"Cat o sa mai stau in corporatii? M-am plictisit." "Si ce vrei sa faci? Ce altceva putem sa facem?" "Altceva. As pleca in Gaza." "Stii ca e razboi acolo, nu?" "Da. De-aia."
Aseara, ii explicam unei pustoaice cum se creste. Cum iti trebuie rabdare si sa-ti astepti momentul. Nu, nu trebuie sa faci o facultate doar de dragul de a face una. Si nu, nu trebuie sa fii nefericit, doar pentru ca numai asta ti se arata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu