1. Sunt oameni care nu stiu cand sa se opreasca. Pe care ii ierti si ii ierti iar. Le intelegi iesirile, le ierti jignirile si treci mai departe fara resentimente, in speranta ca intr-o zi, daca ai sa ii vezi pe strada, n-ai sa iti doresti sa schimbi trotuarul. Ba chiar ai sa le zambesti si-ai sa-i intrebi de le e bine sau rau si-ai sa-i asculti daca vor dori sa-ti povesteasca. Dar ei nu stiu cand sa se opreasca. Si ajung sa te faca sa-ti doresti sa nu ii mai vezi in viata ta in fata ochilor. Sa iti doresti sa nu le mai auzi vocea si sa nu le mai rostesti numele. E trist.
2. Sunt oameni care stiu sa se opreasca. Nu iti cer iertare. Stiu ca sunt iertati de mult. Dar iti arata ca nu i-ai iertat degeaba. Ca merita sa te trezesti langa ei dimineata, sa ii iei in brate si sa le zambesti a fericire. Cu ei merita sa imparti, la micul dejun, pranz si cina, aceeasi farfurie, acelasi pahar si ultimul colt de paine ramas. Si nu ti-e teama. Cu ei nu iti e teama.
3. Sunt oameni care sunt mereu langa tine, desi uneori nu-i vezi, si care te prind. Cand te dezechilibrezi. Pe gheata sau in viata. Si te tin pana iti gasesti iar echilibrul. Punctul ala din tine care nu te lasa sa pici. Si oamenii astia merita. Merita cel mai mult.
4. Sunt oameni care isi fac curat in dulap si asteapta sa treaca ziua de maine, sa ia autocarul spre Brasov si sa se bucure de doua zile. Si de oameni vechi si buni si dragi. Sa se bucure mult.
