''Ochii tai fac vraji.''

Da, prin locurile astea, asa se pare. Si asta nu este intotdeauna de bine. Si nu intotdeauna pentru ca imi doresc.
O sa-mi fie dor de guma cu scortisoara.
De insirat hainele prin camera la uscat.
Sa ma trezesc dimineata si abia sa astept sa vad locuri noi si sa cunosc alti oameni.
Sa facem planuri unde mancam la pranz si sa calculez cati bani am voie sa dau intr-o zi, cat sa-mi ajunga pana plec.
Sa dau miercuri seara, la quizz night, banii pentru toata saptamana.

-Ce ti-a placut cel mai mult aici?
-Mi-au placut oamenii. Mult. De fiecare data cand cunosc pe cineva, am senzatia ca l-am mai vazut si ca il stiu de-o viata. Aseara m-am trezit vorbind in romana. Si nu intelegeam de ce se uita lumea atat de ciudat la mine.

Mi-au placut valurile si mirosul de mare. Mi-au placut apusurile si lumina de apus, pe stanci si pe cladirile de piatra, din Jounieh.

Mi-a placut si imi place sa ma prostesc in araba, atat cat stiu.

''Stop speaking Arabic, you're killing me.''

mashrou' leila - fasateen (just to remember)

Mai e putin. Oare cati isi vor mai aminti de mine, dupa 9 decembrie ? 

fy nihayat il-yom

Am cunoscut in doua saptamani, oameni, cati n-am cunoscut intr-o viata.

- Dar cum de ai observat asta ?
- Eh, nici nu stii tu cate observ eu.
- Tu nu prea ma placi, nu ? Spune sincer.
- De ce crezi ca nu te plac ?
- Pentru ca esti genul de om care tace, asculta si observa lucruri pe care altii nu le vad. Dar esti crescuta frumos si nu spui nimic, esti toleranta.

De fapt, imi placi. Ma faci sa ma simt bine. Ca om.

Pentru ca eu sunt genul de om care merge la cineva acasa, doar ca sa vada un film. Aveam 19 ani. Si acum as face la fel.
Sunt genul de om care nu crede ca tipul de la bar imi zambeste pentru ca se da la mine, ci pentru ca si eu zambesc oamenilor, fara sa vreau ceva de la ei.
Sunt genul de om care nu crede ca cineva necunoscut, care te saluta pe strada, e beat. Si eu ma trezesc razand pe strada, cand primesc cine stie ce mesaj.
Si nu cred ca daca o persoana iti spune ca e singura, vrea sa o ajuti sa scape de singuratate.
Si daca, se intampla sa ma asez langa un armean simpatic, care vrea sa vorbeasca in araba sau in franceza cu mine, nu e pentru ca sunt topita dupa el, si nici ca sa nu te las pe tine sa vorbesti cu el. E pentru ca, in sfarsit, am gasit si eu, in tot orasul asta plin de libanezi, unul care are rabdare sa ma balbai trei minute pana pun o intrebare. Si care imi raspunde la toate intrebarile pe care le pun, legate de cuvinte si expresii. Si nu, nu cred ca asteapta ceva in schimb.
La fel cum Patrick s-a plimbat o ora si ceva, cu noi, azi, pana am gasit locul unde voiam sa ajungem. Fara sa ne cunoasca.

Asta e diferenta dintre noi doua. Tie orice om ti se pare dubios. Tu nu dai nimanui nicio sansa.

E adevarat ca nu sunt genul care comenteaza. Ca, dupa mine, fiecare face ce si cum il taie capul. Ca nu cred ca am dreptul sa judec.

E adevarat ca imi place sa ma placa lumea. Si ca de fiecare data cand aflu ca cineva nu ma place, e un mic sfarsit al lumii mele. Dar de ce ? Ce am facut ? Ce am zis ? Mai ales daca mie imi place.

Dar dupa o zi plina de oameni care imi zambesc, care se poarta frumos si care ma plac -sau dupa o noapte plina de fum de narghilea si vin sau alte asemenea- ajung acasa. Si  imi dau seama ca nu am credit sa trimit mesaje la 3 noaptea. Si tot ce vreau, atunci, e sa fie langa mine. Sa-i simt respiratia in ceafa si sa stiu ca daca ma trezesc noaptea si intind mana dupa el, in pat, il gasesc. Sa il mangai cand il simt ca tresare in somn. Sa ma stranga in brate, cu atat mai tare, cu cat ma misc mai mult. Chiar daca dimineata nu mai stie nimic.

Fy nihayat il-yom, nu mai conteaza cate expresii m-a invatat Coco, ca tipul de la bar mi-a dat pepsi chiar daca nu aveam toti banii, sau ca domnul Dan a fost ocupat toata saptamana. Ca Abigail mi-a spus ca arat foarte bine in rochita aia sau ca doamna de la magazin crede ca sunt libaneza.

Cum ar zice Madalin, adorm pe Lana del Rey, in fiecare seara.

caci

...ma mai apuca, asa, cateodata, un dor nebun. De nu stiu ce. De mine. De mine, asa cu vreau sa fiu. Asa cum trebuie sa fiu.
E ca la 14 ani, cand voiam ceva si nu stiam ce.
Dar stiu de ce. Pentru ca inca nu imi ajung eu mie. Si nu stiu ce as putea sa fac.
Am vazut azi, un om trist.
- Arati ca si cum ai suferi dupa ceva.
- Da. Dupa tineretea mea pierduta.

Inca nu imi ajung eu mie. Dar sa mai ajung si altcuiva. Cati s-ar multumi doar cu atat, cand nici eu nu vreau sa o fac.

...te duce unde vrei. Da` unde vrei tu sa te duci.

Si atunci? De ce te mai plangi? De ce iti mai pui intrebari? De ce te mira inca o dezamagire? De ce mai pierzi timpul?

E frumos aici. Si e timp de toate.
Intotdeauna am crezut ca in tarile astea, timpul trece mai incet.

Daca as vrea sa traiesc aici?
Nu. Pentru ca imi place. Imi place la nebunie! Si vreau sa ramana asa.
As vrea, doar, sa indraznesc mai multe. Caci acum e momentul.