A fost plin.
Am învățat că Budapesta e minunat de frumoasa și că îți poate da febra musculara like hell. Că Germania miroase a balega, iar văcuțele ei te pot face sa te gândești de două ori, înainte să mai mănânci carne. Că Viena este superba văzută de sus. Că Barcelona te vrăjește cat să crezi că este cel mai frumos loc din lumea asta.
Am invatat că se poate trăi fără carne. Am învățat că asta îți poate poate incurca viața sociala și poate duce la discuții inutile. Am învățat cum să le evit. Oamenii pot să înțeleagă că poți sa renunți la carne ca sa te simți tu, om, mai bine. Fizic vorbind. Nu pot înțelege cum sa renunți la carne ca să se simtă un animal sau planeta mai bine. Ca și cum natura ne-ar datora viața. E obositor să le explici oamenilor lucruri pe care nu vor să le înțeleagă. Când nu mai au argumente, îți dau lovitura finală, cu moșii și strămoșii. Nu înțeleg că moșii și strămoșii erau, in primul rand, responsabili.
Am învățat că pot. Pot sa fac lucruri singura, pot să înot împotriva curentului, pot să spun ce ma doare, pot încă să învăț. Am învățat că dacă îți place ceva, e greu, dar e frumos de făcut. Am invatat că dacă ai pierdut niste bani, nu trebuie neapărat să continui sa pierzi și timp.
Pe final de an, am învățat că sunt oameni care vor, dar uneori nu pot. Că au nevoie de ajutor, de rabdare și de înțelegere.
Am învățat că poți să revezi pe cineva după ani, dar să-ți fie la fel de drag. Am învățat să mă bucur și să-mi fie drag de dragul altora.
Am învățat multe anul asta. A fost lung și greu și trist, dar și frumos! Ne-a smucit zdravăn, poate-poate! Și mă bucur ca, pentru mine, smuciturile nu au fost degeaba.
Iar pentru asta, mulțumesc!
