si uratica, pe deasupra!
m-am trezit prost. am deschis calculatorul, mi-a picat un pic fata, apoi mi-am spus:
- Fatah (a nu se citi teroristic, ci pitipongistic), asta poate fi cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in ultimele 3 saptamani, fatah!
si asa este. acum, araba este araba mea draga. libaneza este libaneza mea draga. beirutul este beirutul meu drag. si atat. fara teama ca pot sa ii fac pe altii sa se simta prost. sau trist.
sunt tot eu, dupa o luna in liban. cum ar zice Draguta, "Ana, in varianta imbunatatita''
doar ca azi, in ultima zi din anul asta grozav, ma simt un pic mai usoara. mai usoara cu doua kg, fizic, si mult mai multe, psihic. acum, parca mi-e mai usor sa le rezolv pe celelalte.
ce sa zic, yan3ad 3laikun! :)
LU: Ah, NYE resolution: niste kile in minus si multa araba in plus. restul, vine de la T/sine.
31 decembrie 2012
24 decembrie 2012
ah!
cand eram mica, ma obliga mamaie sa merg la biserica. dup-aia m-am dus de buna voie si nesilita de nimeni. si apoi n-am mai fost la biserica. pentru ca profii de religie ma speriau. cu iadul si cu dracii.
apoi popii, care se uita urat la tine, pentru ca sigur, sigur esti 'plin/a de pacate'.
iar eu, s-o spun pe-aia dreapta, pacatuiesc din reflex. pacate, dupa legea lor.
dar m-am simtit un pic vinovata, dupa ce n-am mai fost la biserica.
apoi am mai citit eu chestii si m-am gandit ca poate nu am asa mare nevoie de biserica. si ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. si ca nu este esential ca cel de langa mine sa stie ce cred eu, in cine, cum si de ce.
asta in timp ce, la facultate, am citit cate ceva despre islam. mai de voie, mai de nevoie.
de oameni care fac niste lucruri doar pentru ca asa e bine sau nu fac anumite lucruri pentru ca nu e bine, m-am saturat.
dar intotdeauna m-au fascinat oamenii care cred. si care au argumente.
si e si mai fascinant faptul ca am intalnit oameni diferiti, crescuti diferit, cu religii diferite, pasionati. care au argumente si pe care nu poti sa ii contrazici. separat.
am avut o micuta criza in liban. cand ma uitam la irina si la abigail, cum aveau o discutie interesanta (pe care eu si fb meu am intrerupt-o), cu argumente. Argumente ale Irinei, pe care nu stiu daca le intelege cu adevarat sau doar le-a preluat asa. Argumente ale lui Abigail, care nu prea stateau in picioare, logic vorbind. Dar ele pareau sa creada. Si le-am invidiat, un pic.
pe Sabina am invidiat-o la un moment dat, tot pentru asta.
pe Ahmed l-am invidiat, la un moment dat, pentru devotamentul lui si pentru argumentele pe care pur si simplu nu le puteai contraargumenta (daca nu cunosteai contextul in care lucrul ala a fost scris in Coran).
evrei, inca nu cunosc. nici nu am o dorinta nebuna, in ceea ce priveste.
dar m-am gandit eu, asa, ca as putea sa mai acord o sansa religiei. caci auzisem ca sunt oameni inteligenti prin locurile alea. si eram un pic incantata. mai mult pentru faptul ca o sa cunosc niste oameni noi. stim, problema mea.
numai ca de dimineata, m-am trezit intr-un loc in care oamenii cred ca daca tipa, striga, isi ridica mainile si se leagana, l-au gasit pe dumnezeu.
am plecat un pic dezamagita. de mine, mai mult.
se pare ca pana la urma, tot eu cu mine o sa o scoatem la capat.
apoi popii, care se uita urat la tine, pentru ca sigur, sigur esti 'plin/a de pacate'.
iar eu, s-o spun pe-aia dreapta, pacatuiesc din reflex. pacate, dupa legea lor.
dar m-am simtit un pic vinovata, dupa ce n-am mai fost la biserica.
apoi am mai citit eu chestii si m-am gandit ca poate nu am asa mare nevoie de biserica. si ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. si ca nu este esential ca cel de langa mine sa stie ce cred eu, in cine, cum si de ce.
asta in timp ce, la facultate, am citit cate ceva despre islam. mai de voie, mai de nevoie.
de oameni care fac niste lucruri doar pentru ca asa e bine sau nu fac anumite lucruri pentru ca nu e bine, m-am saturat.
dar intotdeauna m-au fascinat oamenii care cred. si care au argumente.
si e si mai fascinant faptul ca am intalnit oameni diferiti, crescuti diferit, cu religii diferite, pasionati. care au argumente si pe care nu poti sa ii contrazici. separat.
am avut o micuta criza in liban. cand ma uitam la irina si la abigail, cum aveau o discutie interesanta (pe care eu si fb meu am intrerupt-o), cu argumente. Argumente ale Irinei, pe care nu stiu daca le intelege cu adevarat sau doar le-a preluat asa. Argumente ale lui Abigail, care nu prea stateau in picioare, logic vorbind. Dar ele pareau sa creada. Si le-am invidiat, un pic.
pe Sabina am invidiat-o la un moment dat, tot pentru asta.
pe Ahmed l-am invidiat, la un moment dat, pentru devotamentul lui si pentru argumentele pe care pur si simplu nu le puteai contraargumenta (daca nu cunosteai contextul in care lucrul ala a fost scris in Coran).
evrei, inca nu cunosc. nici nu am o dorinta nebuna, in ceea ce priveste.
dar m-am gandit eu, asa, ca as putea sa mai acord o sansa religiei. caci auzisem ca sunt oameni inteligenti prin locurile alea. si eram un pic incantata. mai mult pentru faptul ca o sa cunosc niste oameni noi. stim, problema mea.
numai ca de dimineata, m-am trezit intr-un loc in care oamenii cred ca daca tipa, striga, isi ridica mainile si se leagana, l-au gasit pe dumnezeu.
am plecat un pic dezamagita. de mine, mai mult.
se pare ca pana la urma, tot eu cu mine o sa o scoatem la capat.
23 decembrie 2012
splina
-Cica s-ar putea sa fiu stresata, de-aia sa ma doara.
am citit eu una pe net:
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
problema e ca nu am mai fost de mult depresiva. de vreo patru ani si ceva. si nu mai stiu exact cum se manifesta.
acum doar, nu prea pot sa dorm noaptea, nu prea pot sa ma concentrez pentru ca nu prea am chef de nimic.
ma mai bufneste asa, din cand in cand, plansul. si plang un pic. pana imi dau seama ca nu stiu de ce plang. si nu prea am cui ma plange. serios. ca misto, fac toata ziua.
Take me out tonight
Where there's music and there's people
And they're young and alive
nu stiu ce o sa fac cu disertatia. si pana la disertatie, nu stiu ce o sa fac cu facultatea. pana la facultate, nu stiu ce o sa fac cu sesiunea asta.
apoi, nu stiu ce o sa fac cu munca. si pana la munca... nu stiu ce o sa fac cu mine.
si pana la mine, mai am cateva persoane cu care nu stiu ce sa ma fac.
as pleca.. nici macar in liban. undeva. sa nu ma stie nimeni.
stiu ca o sa muncesc de craciun. si apoi o sa stau singura, ca trista. sau cu prietenul meu, internetul.
am avut doua saptamani in care m-am simtit singura. apoi a fost bine.
si apoi, nu stiu ce a mai fost. desi imi aduc aminte tot. cu detalii. si cuvinte.
Driving in your car
I never, never want to go home
si crezi ca mie imi place? sa nu mai am de ce ma prinde, ca sa ma tin pe picioare? crezi ca eu nu stiu ca nu e bine? dar crezi ca pot sa controlez asta? si daca da, cat timp? cat o sa-mi ia pana sa obosesc iar? si sa o iau de la capat.
And if a double-decker bus crashes into us
To die by your side is such a heavenly way to die
you got to love the lovely smiths
dap. din toata... splina mea depresiva.
am citit eu una pe net:
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
problema e ca nu am mai fost de mult depresiva. de vreo patru ani si ceva. si nu mai stiu exact cum se manifesta.
acum doar, nu prea pot sa dorm noaptea, nu prea pot sa ma concentrez pentru ca nu prea am chef de nimic.
ma mai bufneste asa, din cand in cand, plansul. si plang un pic. pana imi dau seama ca nu stiu de ce plang. si nu prea am cui ma plange. serios. ca misto, fac toata ziua.
Take me out tonight
Where there's music and there's people
And they're young and alive
nu stiu ce o sa fac cu disertatia. si pana la disertatie, nu stiu ce o sa fac cu facultatea. pana la facultate, nu stiu ce o sa fac cu sesiunea asta.
apoi, nu stiu ce o sa fac cu munca. si pana la munca... nu stiu ce o sa fac cu mine.
si pana la mine, mai am cateva persoane cu care nu stiu ce sa ma fac.
as pleca.. nici macar in liban. undeva. sa nu ma stie nimeni.
stiu ca o sa muncesc de craciun. si apoi o sa stau singura, ca trista. sau cu prietenul meu, internetul.
am avut doua saptamani in care m-am simtit singura. apoi a fost bine.
si apoi, nu stiu ce a mai fost. desi imi aduc aminte tot. cu detalii. si cuvinte.
Driving in your car
I never, never want to go home
si crezi ca mie imi place? sa nu mai am de ce ma prinde, ca sa ma tin pe picioare? crezi ca eu nu stiu ca nu e bine? dar crezi ca pot sa controlez asta? si daca da, cat timp? cat o sa-mi ia pana sa obosesc iar? si sa o iau de la capat.
And if a double-decker bus crashes into us
To die by your side is such a heavenly way to die
you got to love the lovely smiths
dap. din toata... splina mea depresiva.
15 decembrie 2012
inca nu s-au asezat toate
am terminat cu bradul azi. si am facut si curat in camera.
si mi-a trecut, asa, prin cap, ca nu stiu ce s-a intamplat. but i'm a (beautiful?) mess again.
si logic vorbind, ar trebui sa ma asez, un pic, cu mine, la o cafea. si sa imi spun ca nu se mai poate. ca trebuie sa dorm normal, sa ma trezesc la o ora normala, asa cum se trezesc toti oamenii de treaba. sa nu mai am vise tampite noaptea. sa o iau ca pe o chestie pe care trebuie sa o fac pentru mine.
sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa-mi dau demisia. pentru ca nu imi permit sa imi dau demisia.
-Gata, ti-ai pus ochelarii? Te intorci la viata ta de fata cuminte?
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Sigur ca nu. Nici nu-ti dai seama.
Nu exista nu vreau, nu pot, nu stiu!
-Cred ca esti confuza. Ca inca nu stii ce vrei.
-Ba stiu exact ce imi doresc.
-Da? Esti sigura?
-Foarte sigura!... Ce-i cu zambetul ala?
-Mai asteapta un pic.
am atatea de facut!
The day you realize there's not enough time, because you wanna live forever.
Eu. Cu ochelarii mei. In viata mea, de fata cuminte. La care m-am intors. Dupa ce mi-am cunoscut celalalt eu. De care, parca imi place, un pic, asa.
we will see with time, be patient...
go with the flow
ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum.
Tu nu vezi cat esti de muci?
Este legat de toti acei 15 din viata mea.
si mi-a trecut, asa, prin cap, ca nu stiu ce s-a intamplat. but i'm a (beautiful?) mess again.
si logic vorbind, ar trebui sa ma asez, un pic, cu mine, la o cafea. si sa imi spun ca nu se mai poate. ca trebuie sa dorm normal, sa ma trezesc la o ora normala, asa cum se trezesc toti oamenii de treaba. sa nu mai am vise tampite noaptea. sa o iau ca pe o chestie pe care trebuie sa o fac pentru mine.
sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa-mi dau demisia. pentru ca nu imi permit sa imi dau demisia.
-Gata, ti-ai pus ochelarii? Te intorci la viata ta de fata cuminte?
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Sigur ca nu. Nici nu-ti dai seama.
Nu exista nu vreau, nu pot, nu stiu!
-Cred ca esti confuza. Ca inca nu stii ce vrei.
-Ba stiu exact ce imi doresc.
-Da? Esti sigura?
-Foarte sigura!... Ce-i cu zambetul ala?
-Mai asteapta un pic.
am atatea de facut!
The day you realize there's not enough time, because you wanna live forever.
Eu. Cu ochelarii mei. In viata mea, de fata cuminte. La care m-am intors. Dupa ce mi-am cunoscut celalalt eu. De care, parca imi place, un pic, asa.
we will see with time, be patient...
go with the flow
ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum.
Tu nu vezi cat esti de muci?
Este legat de toti acei 15 din viata mea.
13 decembrie 2012
4 decembrie 2012
stop
Why are you talking Romanian when you're talking to me?
Pentru ca asa imi vine :))
Stop talking Romanian to me!
But you seem to understand what I am saying.
Yes. I understand... nothing. :))
Pentru ca asa imi vine :))
Stop talking Romanian to me!
But you seem to understand what I am saying.
Yes. I understand... nothing. :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)