am terminat cu bradul azi. si am facut si curat in camera.
si mi-a trecut, asa, prin cap, ca nu stiu ce s-a intamplat. but i'm a (beautiful?) mess again.
si logic vorbind, ar trebui sa ma asez, un pic, cu mine, la o cafea. si sa imi spun ca nu se mai poate. ca trebuie sa dorm normal, sa ma trezesc la o ora normala, asa cum se trezesc toti oamenii de treaba. sa nu mai am vise tampite noaptea. sa o iau ca pe o chestie pe care trebuie sa o fac pentru mine.
sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa-mi dau demisia. pentru ca nu imi permit sa imi dau demisia.
-Gata, ti-ai pus ochelarii? Te intorci la viata ta de fata cuminte?
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Sigur ca nu. Nici nu-ti dai seama.
Nu exista nu vreau, nu pot, nu stiu!
-Cred ca esti confuza. Ca inca nu stii ce vrei.
-Ba stiu exact ce imi doresc.
-Da? Esti sigura?
-Foarte sigura!... Ce-i cu zambetul ala?
-Mai asteapta un pic.
am atatea de facut!
The day you realize there's not enough time, because you wanna live forever.
Eu. Cu ochelarii mei. In viata mea, de fata cuminte. La care m-am intors. Dupa ce mi-am cunoscut celalalt eu. De care, parca imi place, un pic, asa.
we will see with time, be patient...
go with the flow
ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum.
Tu nu vezi cat esti de muci?
Este legat de toti acei 15 din viata mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu