30 iunie 2012
24 iunie 2012
asa-mi vine uneori
pana acum niste ani, pe vremea asta, dadeam drumul la vama veche, scoteam capul pe geam si nu visam decat mare. n-am mai ascultat de mult vama veche. si pana la mare, tre' sa vad cum imi organizez ziua de maine.
noaptea, cand plec de la munca, sunt oameni pe calea victoriei, mergand aiurea. si-s fete imbracate dragut si-mi vine-un chef de nedus acasa... si-un chef de plimbat aiurea. si-un chef de intors cu tine acasa.
acum un an fara 3 saptamani, ti-am spus, pe jumatate adormita, ca nu vreau sa pleci. "unde?" "nicaieri"
mai raman cu spaime d-astea dupa ce aud alte povesti. niste traume din copilarie, tot am si eu.
mi se intampla odata la o perioada de timp sa se subrezeasca ce-am construit de la sfarsit de februarie, incoace. sa se clatine totul, sa pierd o noapte-doua cu tot felul de ganduri.sa plang de nervi. si de dor. si de nervi ca mi-e dor. ca mi-am jurat eu mie ca nu-mi mai fac asta. ca mi-am jurat eu mie ca nimic n-o sa ma mai surprinda, n-o sa ma mai ia pe nepregatite si n-o sa mai doara.
noaptea, cand plec de la munca, sunt oameni pe calea victoriei, mergand aiurea. si-s fete imbracate dragut si-mi vine-un chef de nedus acasa... si-un chef de plimbat aiurea. si-un chef de intors cu tine acasa.
acum un an fara 3 saptamani, ti-am spus, pe jumatate adormita, ca nu vreau sa pleci. "unde?" "nicaieri"
mai raman cu spaime d-astea dupa ce aud alte povesti. niste traume din copilarie, tot am si eu.
mi se intampla odata la o perioada de timp sa se subrezeasca ce-am construit de la sfarsit de februarie, incoace. sa se clatine totul, sa pierd o noapte-doua cu tot felul de ganduri.sa plang de nervi. si de dor. si de nervi ca mi-e dor. ca mi-am jurat eu mie ca nu-mi mai fac asta. ca mi-am jurat eu mie ca nimic n-o sa ma mai surprinda, n-o sa ma mai ia pe nepregatite si n-o sa mai doara.
20 iunie 2012
8 iunie 2012
ieri
cand am plecat de la biblioteca, mirosea peste tot a tei.
si am vrut sa-mi iau cirese. dar nu mi-am mai luat.
si am vrut sa-mi iau cirese. dar nu mi-am mai luat.
6 iunie 2012
vinerea trecuta m-am hotarat sa nu mai fiu geloasa (cuie2)
e drept ca vinerea trecuta a fost o vineri foarte weird.
imi amintesc ca am avut o perioada, printr-a saptea- a opta, foarte calma. apoi s-a intamplat ceva. nu stiu ce, caci niciun eveniment notabil nu a avut loc in perioada aia. in afara de capacitate.
sabina zice ca tre' sa scap de chestiile urate din trecut. ca tre' sa le spun cu voce tare si sa scap de ele. e adevarat ca sunt vreo doua-trei lucruri pe care nici in gand nu indraznesc sa mi le spun, dar sa le spun cu voce tare. sau sa le povestesc si altcuiva. de scarba. sau de rusine.
de rusinea mea.
aveam 17 ani si faceam multe prostii. intr-o dupa-amiaza, in fata unuia dintre ministerele alea de pe la unirii, mi-a trecut prin cap ca nu insemn mare lucru. aveam un hanorac urat si colega mea de banca spunea ca o sa ajung o casnica trista. pentru ca nu aveam chef sa socializez cu ea. ma speriau amenintarile cu sinuciderea si credeam toate povestile pe care le auzeam la telefon.
am scapat de multe din astea. astfel am invatat ce nu se face.
eu, cel putin, am o scuza : aveam 17 ani.
astazi, am sa scap si de restul.
de rusinea altora.
aveam 14 ani si in vara aia am mers prima data cu bicicleta. si mai era radu, pe care nu-l cunoasteam, n-am vorbit niciodata cu el; un soi de var de nu stiu ce grad, care statea in pragul casei si radea de mine, ca ma chinuiam pe bicicleta. asta-i partea frumoasa de care-mi aduc aminte. apoi vin zile intregi in care am stat inchisa in camera, tresarind de fiecare data cand se deschidea usa sau trecea cineva prin fata geamului. ma rugam sa vina ai mei sa ma duca la tara, la mamaie. sau sa ma ia acasa. nasa era sigura ca sunt deocheata. caci in satul ala, si astazi, deochiul este sursa tuturor relelor. un om beat, care nu stie ce face este ceva absolut normal.
eu am avut un singur bunic. si a murit cand aveam aproape 2 ani.
am sa scap si de asta, azi.
vinerea trecuta am hotarat sa nu mai fiu geloasa
imi amintesc ca am avut o perioada, printr-a saptea- a opta, foarte calma. apoi s-a intamplat ceva. nu stiu ce, caci niciun eveniment notabil nu a avut loc in perioada aia. in afara de capacitate.
sabina zice ca tre' sa scap de chestiile urate din trecut. ca tre' sa le spun cu voce tare si sa scap de ele. e adevarat ca sunt vreo doua-trei lucruri pe care nici in gand nu indraznesc sa mi le spun, dar sa le spun cu voce tare. sau sa le povestesc si altcuiva. de scarba. sau de rusine.
de rusinea mea.
aveam 17 ani si faceam multe prostii. intr-o dupa-amiaza, in fata unuia dintre ministerele alea de pe la unirii, mi-a trecut prin cap ca nu insemn mare lucru. aveam un hanorac urat si colega mea de banca spunea ca o sa ajung o casnica trista. pentru ca nu aveam chef sa socializez cu ea. ma speriau amenintarile cu sinuciderea si credeam toate povestile pe care le auzeam la telefon.
am scapat de multe din astea. astfel am invatat ce nu se face.
eu, cel putin, am o scuza : aveam 17 ani.
astazi, am sa scap si de restul.
de rusinea altora.
aveam 14 ani si in vara aia am mers prima data cu bicicleta. si mai era radu, pe care nu-l cunoasteam, n-am vorbit niciodata cu el; un soi de var de nu stiu ce grad, care statea in pragul casei si radea de mine, ca ma chinuiam pe bicicleta. asta-i partea frumoasa de care-mi aduc aminte. apoi vin zile intregi in care am stat inchisa in camera, tresarind de fiecare data cand se deschidea usa sau trecea cineva prin fata geamului. ma rugam sa vina ai mei sa ma duca la tara, la mamaie. sau sa ma ia acasa. nasa era sigura ca sunt deocheata. caci in satul ala, si astazi, deochiul este sursa tuturor relelor. un om beat, care nu stie ce face este ceva absolut normal.
eu am avut un singur bunic. si a murit cand aveam aproape 2 ani.
am sa scap si de asta, azi.
vinerea trecuta am hotarat sa nu mai fiu geloasa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)