pana acum niste ani, pe vremea asta, dadeam drumul la vama veche, scoteam capul pe geam si nu visam decat mare. n-am mai ascultat de mult vama veche. si pana la mare, tre' sa vad cum imi organizez ziua de maine.
noaptea, cand plec de la munca, sunt oameni pe calea victoriei, mergand aiurea. si-s fete imbracate dragut si-mi vine-un chef de nedus acasa... si-un chef de plimbat aiurea. si-un chef de intors cu tine acasa.
acum un an fara 3 saptamani, ti-am spus, pe jumatate adormita, ca nu vreau sa pleci. "unde?" "nicaieri"
mai raman cu spaime d-astea dupa ce aud alte povesti. niste traume din copilarie, tot am si eu.
mi se intampla odata la o perioada de timp sa se subrezeasca ce-am construit de la sfarsit de februarie, incoace. sa se clatine totul, sa pierd o noapte-doua cu tot felul de ganduri.sa plang de nervi. si de dor. si de nervi ca mi-e dor. ca mi-am jurat eu mie ca nu-mi mai fac asta. ca mi-am jurat eu mie ca nimic n-o sa ma mai surprinda, n-o sa ma mai ia pe nepregatite si n-o sa mai doara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu