Ceci n'est pas un blog.

27 decembrie 2011

sa sar

daca ma vezi zambind aiurea, dimineata, in drum spre serviciu, inseamna ca mi-am amintit de ce-am facut/spus cu o seara in urma. sau doua.

daca ma vezi muscandu-mi buzele intr-un zambet, inseamna ca mi-am amintit ceva ce-am auzit/simtit cu o seara in urma. sau doua.

daca imi mai scapa cate-un oftat, inseamna ca mi-e dor. ca n-am mai dormit bine de ceva timp. si cand spun bine, nu vreau sa spun mult.

acum imi tot vine sa... sar :)
.

15 decembrie 2011

Tahicardie.Trist! Maroon 5. Goodnight Goodnight.

-Facturation.
-Trist!
-Regularisation et geste co.
-Trist!
-Déménagement.
-Trist!
-Ahmed, tie toate ti se par triste?

mai trist de-atat e ca merg singura la un concert de colinde si cantece de craciun.
mai trist de-atat e ca nu-mi pot controla gandurile si sentimentele. iar gandurile si sentimentele mele sunt foarte obositoare. mai ales cele care nu intra in alea cateva ore de... liniste (?) pe saptamana.
as intelege si eu daca n-as fi un fel de dr jekill and mr hyde.
iar zambetele simpatice, ca de copil blond si tembel, care poate sa rada pana la lacrimi dintr-o prostie, si apoi sa spuna imbufnat: "nu mai vorbesc cu tine, tu faci misto de mine." nu ma ajuta deloc. n-am timp de asta. si nu am resursele necesare. i'm not 16 anymore. nu fac decat sa ma oboseasca si mai tare. nu vreau.
e trist ca nu mai pot spune chestii. e trist ca stiu dinainte ce privire o sa primesc. si mi se intoarce gandul din drum. Altfel, as fi putut sa intreb: "Vrei sa mergi cu mine la un concert de colinde ? Canta Irina. Irina din liceu si nu am mai vazut-o de mult. Chiar as vrea sa o vad." e ca atunci cand prefer sa tac.
e ca atunci cand vreau sa plec singura. sa pot sa ma gandesc.
nu, nu e sanatos. mi s-a confirmat azi. nu ma asteptam. ajungi sa nu-ti mai pese, fara sa-ti dai, macar, seama.

i guess it's a matter of choice.

-I-auzi, frate. Bai, nu stiu, dar eu n-o vad p-asta o bomba. Pe bune, chiar nu te vad.

trebuia sa fie o postare legata de complexul de abandon, in care trebuia sa explic cum am ajuns eu o persoana posesiva si cum nu e vina mea, ci a maica'mii, ca m-a dus la tara. dar nu din vina ei.

Update:
acum mi-am dat seama ca suntem in 15.
despre asta vorbeam.

2 decembrie 2011

cateodata

obosesc si eu.
caci am mai facut asta. si nu e bine. ajungi sa nu-ti mai pese. si-o tot tii asa timp de una-doua momente/persoane. sau un an jumatate. si peste un an jumatate, dai peste momentul/persoana care te face sa regreti c-ai avut scaparea aia, atunci. si nu e bine. pentru ca, pana la urma, traiesti cu tine, tot restul vietii tale. cu tine si cu momentele de care-ti amintesti si inchizi ochii strans, sperand ca or sa-ti plece mai repede din minte si la un moment dat, o sa le uiti. ca atunci cand mergi pe strada, vezi o gaura in asfalt si-ti imaginezi cum ar fi fost sa cazi. sau sa o ia scarile rulante inapoi.

nu e bine. si cred ca e timpul de asezat si de pus lucrurile in ordine. caci asa, nu e bine. go with the flow is just so wrong.

But I'm not gonna break and I'm not gonna worry 'bout it anymore. (counting crows)