intai a picat treaba cu vorbitul. apoi a picat treaba cu casa. si-apoi a picat si treaba cu schimbatul.
si-a mai picat si marti. ca acum sase ani.
iar marti, a picat intai happy morning. apoi a picat happy lunch-time. apoi a picat happy dinner-time.
dar eu am vrut sa cred. pana am avut o revelatie trista. si-am renuntat. c-asa-i.
de obicei, cand ma iau oamenii de proasta, ma distreaza. ma distreaza sa ii vad cum se chinuie sa ascunda lucruri pe care eu deja le stiu. si feeling-ul ala de "m-am scos" pe care il au dupa ce vin cu o idee noua. si-apoi urma de nesiguranta "o fi muscat, n-o fi muscat". si sentimentul ala pe care il ai, cand i-o servesti, dupa ce s-a instalat siguranta totala.
-ana, eu stiu ca tu nu esti asa rea cum vrei sa pari.
-oh, alex, nu ma cunosti deloc. eu doar ma prostesc, din cand in cand.
in alta ordine de idei, chiar nu ma interesa ce-a facut. am vrut sa fiu draguta, doar. pentru ca o inteleg. nu ma astept sa aiba incredere in mine. ma astept sa tina minte ce-mi spune si sa nu te oblige pe tine sa ma minti. in rest, chiar nu imi pasa. nu pot, nu vreau si n-am chef sa judec. none of my business.
dar aseara am ascultat muzica draguta. inconjurata de pusti. cu chills si caffe latte.
-vine un sirian in locul tau.
-sirian? nu mai plec!
-adica, nu am reusit eu sa te fac sa ramai si reuseste un negru mic, care respira greu?!
-life!
-sa nu iti faci program pe 1, seara.
imi vine sa nu mai raspund la telefoane.
si as fi vrut la scena, in seara asta. terasa aia pe care am tot admirat-o aseara.
ah, mi-am schimbat alarma de dimineata
sa simta si ea galopul inimii tale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu