Imi vine sa ma duc sa ii trag doua palme dupa ceafa si sa ii spun, de dragul liceului "ba, esti prost?"

Imi vine sa vin la tine sa iti spun sa-l inveti sa nu faca prostii pe care le-ai facut si tu. Sa nu uite, sa mai lase din orgoliu si din copilarii.

Ii spun ei sa nu faca greseli pe care le-am facut eu. Sa nu uite, sa ierte, sa vorbeasca si, mai ales, sa nu se grabeasca.

Mi-s dragi amandoi si mi-ar parea rau. Si-i greu sa duc toate astea. Cel mai greu e sa nu-ti pot spune. Mi-e de tine.

Ajung la vorba ta. "Nu vad nimic bun in jurul meu. Crezi ca noi putem?"

Azi m-am temut ca nu. Si inca mi-e teama. Si-as vrea sa fie sambata seara si sa dispara toate lucrurile astea. Sa-ti simt bratul peste mine, buzele pe ceafa si sa adorm gandindu-ma ca noi inca mai putem, nu ca ei nu mai pot.