am terminat repede azi. cu toate. si as avea si timp sa dorm suficient.
numai ca nu prea am chef de ziua de maine.
30 ianuarie 2013
29 ianuarie 2013
Sunt atatea
de facut, incat nici nu mai stiu cu ce sa incep.
Si imi plac perioadele astea, in care nu am timp sa respir mai mult de 30 de secunde, intre doua articole citite. Cand mananc plimbandu-ma prin bucatarie, in timp ce-mi fac o cafea sau un ceai negru. Apoi, imi iau ibricul, o cana si nu ma mai vezi la fata, in urmatoarea jumatate de zi. Pana mi se termina cafeaua si trebuie sa imi fac alta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada asta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada aia, in care sa nu dorm nopti, la gandul ca nu stiu ce imi lipseste; sa-mi fie teama ca nu am sa imi dau seama la timp si totul are sa se duca de rapa, inainte sa gasesc o solutie. Si de ce a fost nevoie de altcineva, pentru ca eu sa trag semnalul de alarma si sa vad ca pot fi si altfel. Ca poate fi si altfel.
Solutie, inca n-am. Pentru ca imi lipseste timpul. Si uneori cheful, din cauza ca imi lipseste timpul. Si da, poate ca m-am plictisit, pentru ca asa sunt eu, ma plictisesc repede, de orice.
M-am plictisit sa nu am timp destul. Mai bine, nu am deloc. M-am plictisit sa te numar cu sferturile de ora.
Maine, se anunta o furtuna.
Si in Beirut sunt 16 grade. Cam frig.
Si imi plac perioadele astea, in care nu am timp sa respir mai mult de 30 de secunde, intre doua articole citite. Cand mananc plimbandu-ma prin bucatarie, in timp ce-mi fac o cafea sau un ceai negru. Apoi, imi iau ibricul, o cana si nu ma mai vezi la fata, in urmatoarea jumatate de zi. Pana mi se termina cafeaua si trebuie sa imi fac alta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada asta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada aia, in care sa nu dorm nopti, la gandul ca nu stiu ce imi lipseste; sa-mi fie teama ca nu am sa imi dau seama la timp si totul are sa se duca de rapa, inainte sa gasesc o solutie. Si de ce a fost nevoie de altcineva, pentru ca eu sa trag semnalul de alarma si sa vad ca pot fi si altfel. Ca poate fi si altfel.
Solutie, inca n-am. Pentru ca imi lipseste timpul. Si uneori cheful, din cauza ca imi lipseste timpul. Si da, poate ca m-am plictisit, pentru ca asa sunt eu, ma plictisesc repede, de orice.
M-am plictisit sa nu am timp destul. Mai bine, nu am deloc. M-am plictisit sa te numar cu sferturile de ora.
Maine, se anunta o furtuna.
Si in Beirut sunt 16 grade. Cam frig.
22 ianuarie 2013
Nu
e chiar atat de rau.
in afara de faptul ca dorm prea mult si ca nu a chef de absolut nimic, nu prea simt altceva.
dar cand ma asez un pic, si le pun toate lucrurile unele sub altele, imi dau seama ca ultima perioada a fost de rahat. cu mici exceptii.
si imi dau seama ca daca ar fi sa le adun pe toate care au trecut peste mine in ultimele luni; si daca ar fi sa ma gandesc in fiecare clipa la toate pe care trebuie sa le fac; ar trebui sa zac undeva, obosita de plans si cu dureri, cum n-am mai avut de aproape 5 ani.
dar eu dorm. mult. si incerc sa nu ma gandesc prea mult. n-am dureri decat de rinichi.
de plans, ma mai bufneste asa, pentru 30 de secunde, din cand in cand. pana cand imi dau seama ca nu stiu de ce plang.
sunt lucruri care se rezolva de la sine. pur si simplu.
ca atunci cand nu stiam ce sa fac si dintr-o data, o poza cu o blonda mi-a aprins beculetul.
as vrea sa pot sa ma descarc. dar nici macar nu stiu ce sa dau afara.
nu stiu cum.
as putea sa imi fac niste flash card uri cu "Palestina" si "PAVEL"
sa-mi aduca aminte. ca mamaie era batrana si copiii aia raman copii. ca eu mi-am ales facultatea si copiii aia abia daca ajung sa invete sa scrie. si toate celelalte.
as vrea doar sa ma descarc.
in afara de faptul ca dorm prea mult si ca nu a chef de absolut nimic, nu prea simt altceva.
dar cand ma asez un pic, si le pun toate lucrurile unele sub altele, imi dau seama ca ultima perioada a fost de rahat. cu mici exceptii.
si imi dau seama ca daca ar fi sa le adun pe toate care au trecut peste mine in ultimele luni; si daca ar fi sa ma gandesc in fiecare clipa la toate pe care trebuie sa le fac; ar trebui sa zac undeva, obosita de plans si cu dureri, cum n-am mai avut de aproape 5 ani.
dar eu dorm. mult. si incerc sa nu ma gandesc prea mult. n-am dureri decat de rinichi.
de plans, ma mai bufneste asa, pentru 30 de secunde, din cand in cand. pana cand imi dau seama ca nu stiu de ce plang.
sunt lucruri care se rezolva de la sine. pur si simplu.
ca atunci cand nu stiam ce sa fac si dintr-o data, o poza cu o blonda mi-a aprins beculetul.
as vrea sa pot sa ma descarc. dar nici macar nu stiu ce sa dau afara.
nu stiu cum.
as putea sa imi fac niste flash card uri cu "Palestina" si "PAVEL"
sa-mi aduca aminte. ca mamaie era batrana si copiii aia raman copii. ca eu mi-am ales facultatea si copiii aia abia daca ajung sa invete sa scrie. si toate celelalte.
as vrea doar sa ma descarc.
18 ianuarie 2013
mniha (?)
toata lumea ma intreaba de ce sunt trista.
e doar o perioada.
vedem cine rezista.
toata lumea ma intreaba daca ma simt rau.
dar eu mai am si momente in care ma simt bine.
Khalas !
e doar o perioada.
vedem cine rezista.
toata lumea ma intreaba daca ma simt rau.
dar eu mai am si momente in care ma simt bine.
Khalas !
13 ianuarie 2013
10 ianuarie 2012
a fost ciudat sa vad toate asternuturile alea, fetele de perna si prosoapele pe care si le-a cumparat singura, acum multi ani. de fiecare data cand mergeam pe acolo, se ruga de noi sa le scoatem la aerisit, ca ea singura nu poate. 'si e pacat de ele, sa le manance moliile.' le-am scos, amandoua, intr-o vara. am umplut culmile din curte si din gradina.
si-a facut singura pomenile 'pana la 4 ani' si si-a carat si apele.
intr-o vara, m-a trecut, asa, un gand si mi s-a strans sufletul. 'Cum o sa fie cand n-o mai fi? Ne-om mai strange toti, aici, ca acum? Ce-o sa se intample cu casa asta cand n-o mai fi? O sa trec pe aici si o fie a altcuiva?'
Apoi, acum vreo 2-3 ani, casa a inceput sa nu mai fie casa pe care o stiam eu. Si ea a inceput sa nu mai fie cea pe care o stiam eu. Pana acum 11 zile cand am vazut-o iar, pe ea. Doar un pic mai slabita.
Ieri arata bine. Asa cum o tineam eu minte. Doar mainile un pic mai zbarcite. Si obrajii reci.
A ramas o bucatica de catifea neagra, pe care trebuie sa o port in piept 'macar pana la sase saptamani'. din sapte ani in care m-a trezit dimineata, dupa ce imi punea ceaiul in cana, imi indindea margarina pe paine si-mi facea pachetelul pentru gradinita. din urmatoarele 10 veri, in care m-a asteptat, pe banca, la poarta, pana noaptea, tarziu, cand ma intorceam acasa.
plangea, de fiecare data cand plecam. 'daca n-oi mai fi pana va intoarceti voi?'
data trecuta, n-a mai plans. 'mergeti sanatosi, mama.'
unul din momentele alea in care iti dai seama cat esti de singur.
11
si-a facut singura pomenile 'pana la 4 ani' si si-a carat si apele.
intr-o vara, m-a trecut, asa, un gand si mi s-a strans sufletul. 'Cum o sa fie cand n-o mai fi? Ne-om mai strange toti, aici, ca acum? Ce-o sa se intample cu casa asta cand n-o mai fi? O sa trec pe aici si o fie a altcuiva?'
Apoi, acum vreo 2-3 ani, casa a inceput sa nu mai fie casa pe care o stiam eu. Si ea a inceput sa nu mai fie cea pe care o stiam eu. Pana acum 11 zile cand am vazut-o iar, pe ea. Doar un pic mai slabita.
Ieri arata bine. Asa cum o tineam eu minte. Doar mainile un pic mai zbarcite. Si obrajii reci.
A ramas o bucatica de catifea neagra, pe care trebuie sa o port in piept 'macar pana la sase saptamani'. din sapte ani in care m-a trezit dimineata, dupa ce imi punea ceaiul in cana, imi indindea margarina pe paine si-mi facea pachetelul pentru gradinita. din urmatoarele 10 veri, in care m-a asteptat, pe banca, la poarta, pana noaptea, tarziu, cand ma intorceam acasa.
plangea, de fiecare data cand plecam. 'daca n-oi mai fi pana va intoarceti voi?'
data trecuta, n-a mai plans. 'mergeti sanatosi, mama.'
unul din momentele alea in care iti dai seama cat esti de singur.
11
3 ianuarie 2013
ai o dilema?
daca a fost bine? da! a fost foarte bine. si suntem frumosi rau. c-asa suntem noi.
am avut chef de imbracat dragut. de pantofi cu toc.
-Ce inalta esti, nu trebuie sa ma mai aplec sa te pup.
am avut chef sa ma machiez. mult, cu pensule si farduri insirate peste tot pe birou. mi-a placut. mi-a adus aminte de serile in care cea mai mare problema era: crezi ca e prea mult?
-Ce crezi ca a zis M. cand a vazut toate fardurile la oglinda si pe chiuveta si prin chiuveta?
-Ce e la noi in baie... Salon de make-up profesional...
da. vreau atentie si sunt dependenta de afectiune.
dar acum doua luni, am invatat ca atentia pot sa o obtin usor. si nici de afectiune n-as avea cum sa duc lipsa.
poate de-asta nu ma mai crizez asa. poate asta trebuia sa invat. sa invat ca daca stau si (ma) plang, nu obtin nimic.
trebuia sa invat sa nu-mi mai fie frica de mine. si de ce are sa fie.
-Stop controlling yourself!
si ca sunt lucruri pe care nu am cum sa le controlez. dar cel mai important lucru pe care l-am invatat, este faptul ca lucrurile pe care nu le poti controla, nu sunt intotdeauna rele.
da, am avut o seara linistita. fizic si psihic.
ca mi-a mai zburat mintea? da.
ca la 12 noaptea, eram cu mihaela in lift, nu langa sergiu? da.
dar nu. nu m-am panicat.
pentru ca nu-mi mai este frica de mine.
si de ce are sa vina.
cel putin, deocamdata.
i don't want you to get mad.
why would i? it's none of my business. it never was.
ai o dilma?
just let it go.
easy like a glass of fresh squeezed orange juice, on a sunday morning.
am avut chef de imbracat dragut. de pantofi cu toc.
-Ce inalta esti, nu trebuie sa ma mai aplec sa te pup.
am avut chef sa ma machiez. mult, cu pensule si farduri insirate peste tot pe birou. mi-a placut. mi-a adus aminte de serile in care cea mai mare problema era: crezi ca e prea mult?
-Ce crezi ca a zis M. cand a vazut toate fardurile la oglinda si pe chiuveta si prin chiuveta?
-Ce e la noi in baie... Salon de make-up profesional...
da. vreau atentie si sunt dependenta de afectiune.
dar acum doua luni, am invatat ca atentia pot sa o obtin usor. si nici de afectiune n-as avea cum sa duc lipsa.
poate de-asta nu ma mai crizez asa. poate asta trebuia sa invat. sa invat ca daca stau si (ma) plang, nu obtin nimic.
trebuia sa invat sa nu-mi mai fie frica de mine. si de ce are sa fie.
-Stop controlling yourself!
si ca sunt lucruri pe care nu am cum sa le controlez. dar cel mai important lucru pe care l-am invatat, este faptul ca lucrurile pe care nu le poti controla, nu sunt intotdeauna rele.
da, am avut o seara linistita. fizic si psihic.
ca mi-a mai zburat mintea? da.
ca la 12 noaptea, eram cu mihaela in lift, nu langa sergiu? da.
dar nu. nu m-am panicat.
pentru ca nu-mi mai este frica de mine.
si de ce are sa vina.
cel putin, deocamdata.
i don't want you to get mad.
why would i? it's none of my business. it never was.
ai o dilma?
just let it go.
easy like a glass of fresh squeezed orange juice, on a sunday morning.
31 decembrie 2012
Cand o blonda platinata te scapa de probleme
si uratica, pe deasupra!
m-am trezit prost. am deschis calculatorul, mi-a picat un pic fata, apoi mi-am spus:
- Fatah (a nu se citi teroristic, ci pitipongistic), asta poate fi cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in ultimele 3 saptamani, fatah!
si asa este. acum, araba este araba mea draga. libaneza este libaneza mea draga. beirutul este beirutul meu drag. si atat. fara teama ca pot sa ii fac pe altii sa se simta prost. sau trist.
sunt tot eu, dupa o luna in liban. cum ar zice Draguta, "Ana, in varianta imbunatatita''
doar ca azi, in ultima zi din anul asta grozav, ma simt un pic mai usoara. mai usoara cu doua kg, fizic, si mult mai multe, psihic. acum, parca mi-e mai usor sa le rezolv pe celelalte.
ce sa zic, yan3ad 3laikun! :)
LU: Ah, NYE resolution: niste kile in minus si multa araba in plus. restul, vine de la T/sine.
m-am trezit prost. am deschis calculatorul, mi-a picat un pic fata, apoi mi-am spus:
- Fatah (a nu se citi teroristic, ci pitipongistic), asta poate fi cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in ultimele 3 saptamani, fatah!
si asa este. acum, araba este araba mea draga. libaneza este libaneza mea draga. beirutul este beirutul meu drag. si atat. fara teama ca pot sa ii fac pe altii sa se simta prost. sau trist.
sunt tot eu, dupa o luna in liban. cum ar zice Draguta, "Ana, in varianta imbunatatita''
doar ca azi, in ultima zi din anul asta grozav, ma simt un pic mai usoara. mai usoara cu doua kg, fizic, si mult mai multe, psihic. acum, parca mi-e mai usor sa le rezolv pe celelalte.
ce sa zic, yan3ad 3laikun! :)
LU: Ah, NYE resolution: niste kile in minus si multa araba in plus. restul, vine de la T/sine.
24 decembrie 2012
ah!
cand eram mica, ma obliga mamaie sa merg la biserica. dup-aia m-am dus de buna voie si nesilita de nimeni. si apoi n-am mai fost la biserica. pentru ca profii de religie ma speriau. cu iadul si cu dracii.
apoi popii, care se uita urat la tine, pentru ca sigur, sigur esti 'plin/a de pacate'.
iar eu, s-o spun pe-aia dreapta, pacatuiesc din reflex. pacate, dupa legea lor.
dar m-am simtit un pic vinovata, dupa ce n-am mai fost la biserica.
apoi am mai citit eu chestii si m-am gandit ca poate nu am asa mare nevoie de biserica. si ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. si ca nu este esential ca cel de langa mine sa stie ce cred eu, in cine, cum si de ce.
asta in timp ce, la facultate, am citit cate ceva despre islam. mai de voie, mai de nevoie.
de oameni care fac niste lucruri doar pentru ca asa e bine sau nu fac anumite lucruri pentru ca nu e bine, m-am saturat.
dar intotdeauna m-au fascinat oamenii care cred. si care au argumente.
si e si mai fascinant faptul ca am intalnit oameni diferiti, crescuti diferit, cu religii diferite, pasionati. care au argumente si pe care nu poti sa ii contrazici. separat.
am avut o micuta criza in liban. cand ma uitam la irina si la abigail, cum aveau o discutie interesanta (pe care eu si fb meu am intrerupt-o), cu argumente. Argumente ale Irinei, pe care nu stiu daca le intelege cu adevarat sau doar le-a preluat asa. Argumente ale lui Abigail, care nu prea stateau in picioare, logic vorbind. Dar ele pareau sa creada. Si le-am invidiat, un pic.
pe Sabina am invidiat-o la un moment dat, tot pentru asta.
pe Ahmed l-am invidiat, la un moment dat, pentru devotamentul lui si pentru argumentele pe care pur si simplu nu le puteai contraargumenta (daca nu cunosteai contextul in care lucrul ala a fost scris in Coran).
evrei, inca nu cunosc. nici nu am o dorinta nebuna, in ceea ce priveste.
dar m-am gandit eu, asa, ca as putea sa mai acord o sansa religiei. caci auzisem ca sunt oameni inteligenti prin locurile alea. si eram un pic incantata. mai mult pentru faptul ca o sa cunosc niste oameni noi. stim, problema mea.
numai ca de dimineata, m-am trezit intr-un loc in care oamenii cred ca daca tipa, striga, isi ridica mainile si se leagana, l-au gasit pe dumnezeu.
am plecat un pic dezamagita. de mine, mai mult.
se pare ca pana la urma, tot eu cu mine o sa o scoatem la capat.
apoi popii, care se uita urat la tine, pentru ca sigur, sigur esti 'plin/a de pacate'.
iar eu, s-o spun pe-aia dreapta, pacatuiesc din reflex. pacate, dupa legea lor.
dar m-am simtit un pic vinovata, dupa ce n-am mai fost la biserica.
apoi am mai citit eu chestii si m-am gandit ca poate nu am asa mare nevoie de biserica. si ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. si ca nu este esential ca cel de langa mine sa stie ce cred eu, in cine, cum si de ce.
asta in timp ce, la facultate, am citit cate ceva despre islam. mai de voie, mai de nevoie.
de oameni care fac niste lucruri doar pentru ca asa e bine sau nu fac anumite lucruri pentru ca nu e bine, m-am saturat.
dar intotdeauna m-au fascinat oamenii care cred. si care au argumente.
si e si mai fascinant faptul ca am intalnit oameni diferiti, crescuti diferit, cu religii diferite, pasionati. care au argumente si pe care nu poti sa ii contrazici. separat.
am avut o micuta criza in liban. cand ma uitam la irina si la abigail, cum aveau o discutie interesanta (pe care eu si fb meu am intrerupt-o), cu argumente. Argumente ale Irinei, pe care nu stiu daca le intelege cu adevarat sau doar le-a preluat asa. Argumente ale lui Abigail, care nu prea stateau in picioare, logic vorbind. Dar ele pareau sa creada. Si le-am invidiat, un pic.
pe Sabina am invidiat-o la un moment dat, tot pentru asta.
pe Ahmed l-am invidiat, la un moment dat, pentru devotamentul lui si pentru argumentele pe care pur si simplu nu le puteai contraargumenta (daca nu cunosteai contextul in care lucrul ala a fost scris in Coran).
evrei, inca nu cunosc. nici nu am o dorinta nebuna, in ceea ce priveste.
dar m-am gandit eu, asa, ca as putea sa mai acord o sansa religiei. caci auzisem ca sunt oameni inteligenti prin locurile alea. si eram un pic incantata. mai mult pentru faptul ca o sa cunosc niste oameni noi. stim, problema mea.
numai ca de dimineata, m-am trezit intr-un loc in care oamenii cred ca daca tipa, striga, isi ridica mainile si se leagana, l-au gasit pe dumnezeu.
am plecat un pic dezamagita. de mine, mai mult.
se pare ca pana la urma, tot eu cu mine o sa o scoatem la capat.
23 decembrie 2012
splina
-Cica s-ar putea sa fiu stresata, de-aia sa ma doara.
am citit eu una pe net:
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
problema e ca nu am mai fost de mult depresiva. de vreo patru ani si ceva. si nu mai stiu exact cum se manifesta.
acum doar, nu prea pot sa dorm noaptea, nu prea pot sa ma concentrez pentru ca nu prea am chef de nimic.
ma mai bufneste asa, din cand in cand, plansul. si plang un pic. pana imi dau seama ca nu stiu de ce plang. si nu prea am cui ma plange. serios. ca misto, fac toata ziua.
Take me out tonight
Where there's music and there's people
And they're young and alive
nu stiu ce o sa fac cu disertatia. si pana la disertatie, nu stiu ce o sa fac cu facultatea. pana la facultate, nu stiu ce o sa fac cu sesiunea asta.
apoi, nu stiu ce o sa fac cu munca. si pana la munca... nu stiu ce o sa fac cu mine.
si pana la mine, mai am cateva persoane cu care nu stiu ce sa ma fac.
as pleca.. nici macar in liban. undeva. sa nu ma stie nimeni.
stiu ca o sa muncesc de craciun. si apoi o sa stau singura, ca trista. sau cu prietenul meu, internetul.
am avut doua saptamani in care m-am simtit singura. apoi a fost bine.
si apoi, nu stiu ce a mai fost. desi imi aduc aminte tot. cu detalii. si cuvinte.
Driving in your car
I never, never want to go home
si crezi ca mie imi place? sa nu mai am de ce ma prinde, ca sa ma tin pe picioare? crezi ca eu nu stiu ca nu e bine? dar crezi ca pot sa controlez asta? si daca da, cat timp? cat o sa-mi ia pana sa obosesc iar? si sa o iau de la capat.
And if a double-decker bus crashes into us
To die by your side is such a heavenly way to die
you got to love the lovely smiths
dap. din toata... splina mea depresiva.
am citit eu una pe net:
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
problema e ca nu am mai fost de mult depresiva. de vreo patru ani si ceva. si nu mai stiu exact cum se manifesta.
acum doar, nu prea pot sa dorm noaptea, nu prea pot sa ma concentrez pentru ca nu prea am chef de nimic.
ma mai bufneste asa, din cand in cand, plansul. si plang un pic. pana imi dau seama ca nu stiu de ce plang. si nu prea am cui ma plange. serios. ca misto, fac toata ziua.
Take me out tonight
Where there's music and there's people
And they're young and alive
nu stiu ce o sa fac cu disertatia. si pana la disertatie, nu stiu ce o sa fac cu facultatea. pana la facultate, nu stiu ce o sa fac cu sesiunea asta.
apoi, nu stiu ce o sa fac cu munca. si pana la munca... nu stiu ce o sa fac cu mine.
si pana la mine, mai am cateva persoane cu care nu stiu ce sa ma fac.
as pleca.. nici macar in liban. undeva. sa nu ma stie nimeni.
stiu ca o sa muncesc de craciun. si apoi o sa stau singura, ca trista. sau cu prietenul meu, internetul.
am avut doua saptamani in care m-am simtit singura. apoi a fost bine.
si apoi, nu stiu ce a mai fost. desi imi aduc aminte tot. cu detalii. si cuvinte.
Driving in your car
I never, never want to go home
si crezi ca mie imi place? sa nu mai am de ce ma prinde, ca sa ma tin pe picioare? crezi ca eu nu stiu ca nu e bine? dar crezi ca pot sa controlez asta? si daca da, cat timp? cat o sa-mi ia pana sa obosesc iar? si sa o iau de la capat.
And if a double-decker bus crashes into us
To die by your side is such a heavenly way to die
you got to love the lovely smiths
dap. din toata... splina mea depresiva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)