Nu

e chiar atat de rau.

in afara de faptul ca dorm prea mult si ca nu a chef de absolut nimic, nu prea simt altceva.
dar cand ma asez un pic, si le pun toate lucrurile unele sub altele, imi dau seama ca ultima perioada a fost de rahat. cu mici exceptii.

si imi dau seama ca daca ar fi sa le adun pe toate care au trecut peste mine in ultimele luni; si daca ar fi sa ma gandesc in fiecare clipa la toate pe care trebuie sa le fac; ar trebui sa zac undeva, obosita de plans si cu dureri, cum n-am mai avut de aproape 5 ani.

dar eu dorm. mult. si incerc sa nu ma gandesc prea mult. n-am dureri decat de rinichi.
de plans, ma mai bufneste asa, pentru 30 de secunde, din cand in cand. pana cand imi dau seama ca nu stiu de ce plang.
sunt lucruri care se rezolva de la sine. pur si simplu.
ca atunci cand nu stiam ce sa fac si dintr-o data, o poza cu o blonda mi-a aprins beculetul.

as vrea sa pot sa ma descarc. dar nici macar nu stiu ce sa dau afara.
nu stiu cum.

as putea sa imi fac niste flash card uri cu "Palestina" si "PAVEL"
sa-mi aduca aminte. ca mamaie era batrana si copiii aia raman copii. ca eu mi-am ales facultatea si copiii aia abia daca ajung sa invete sa scrie. si toate celelalte.

as vrea doar sa ma descarc.