18 septembrie 2014
"You feed me small pieces of bitter-sweet dark chocolate"
Ciocolata neagra e preferata mea.
-Dar de ce trebuie sa fii atat de negativista?
"din experienta"
M-am trezit toata saptamana de dimineata.
Iar azi am facut un copil fericit. Ne-am inscris la neerlandeza. People are cute when they are happy.
:)
16 septembrie 2014
Ah, inca ceva!
Azi, cand am venit acasa, in timp ce urcam scarile, mi-am dat seama ca in mansarda noastra miroase a biblioteca. A carti vechi, cu pagini ingalbenite si sfaramicioase.
Si mi-a venit sa zambesc.
M-am trezit
Simt ca incep sa am iar control. Daca nu asupra a ceea ce se intampla, macar asupra mea. Ceea ce este bine.
Nu stiu cand am adormit aseara. Stiu ca era bine. Era cald si mi-era safe. Si-am adormit. Fara sa ma gandesc la cum o sa fie. Fara sa am impresia ca iar nu ma vezi.
i'm a control freak.
and this is nice
26 august 2014
7 august 2014
Incepe
Sa fie racoare dimineata si seara. Imi place senzatia de dimineata, cand ies din dus si e un pic racoare. De cateva zile, ma trezesc mai usor. Azi, pe drum spre casa, am prins lumina aia usor portocalie.
- Imi place sa adorm cu tine.
Mie imi place sa ma trezesc cu tine. Sa deschid ochii si sa te vad langa mine.
Incepe perioada aia plina de culori, lumina portocalie, racoare si dimineti in care ma trezesc sa trag patura pe mine ca sa mai dorm o ora.
E perioada aia in care imi zboara gandul, iar, la perdele si lumina draguta, la miros de ceai verde cu iasomie si Marquez.
Incerc sa nu ma uit prea mult la ce se intampla. Si tot vreau sa uit gandul ala cu "Cherie, ne-am mintit destul. Daca vrei perdele, beculete si lumina draguta, va trebui sa ti le procuri, nu te-ai prins? Suntem femei serioase, sau ce suntem?!"
Nu-mi plac momentele alea cand ma simt singura. Nu mi le doresc si mi-as dori sa-ti dai seama. Dar is bune, caci ma fac sa-mi dau seama ca pot.
2 august 2014
31 iulie 2014
Sfarsitul unei ere
Carmen zice ca este sfarsitul unei ere. Eu ma gandesc ca este inceputul alteia. Si orice inceput creste pe visuri marete.
Am reusit sa ma organizez cat de cat. Ma pot lauda ca timp de o saptamana nu m-a mai durut stomacul. Incet, incet, sper sa nu ma mai doara nimic.
Sor'mea zice ca imi vin idei bune cand e plecata de acasa. De obicei, ideile bune imi vin intr-un pat si la dus. Dar in acel pat n-am mai lenevit de ceva timp, iar dusul meu functioneaza cat sa ma enerveze, nu cat sa-mi dea idei.
Eu zic ca-i bine. Si ca o sa imi iasa proiectul asta, pe care o sa-l coc cu grija. Pentru mine si pentru ceilalti. Sperand ca din el vor creste altele.
Pauza de tigara.
"Cat o sa mai stau in corporatii? M-am plictisit." "Si ce vrei sa faci? Ce altceva putem sa facem?" "Altceva. As pleca in Gaza." "Stii ca e razboi acolo, nu?" "Da. De-aia."
Aseara, ii explicam unei pustoaice cum se creste. Cum iti trebuie rabdare si sa-ti astepti momentul. Nu, nu trebuie sa faci o facultate doar de dragul de a face una. Si nu, nu trebuie sa fii nefericit, doar pentru ca numai asta ti se arata.
18 iulie 2014
a picat netul. sau programele. sau mail-ul. sau tot
si-a mai picat si marti. ca acum sase ani.
iar marti, a picat intai happy morning. apoi a picat happy lunch-time. apoi a picat happy dinner-time.
dar eu am vrut sa cred. pana am avut o revelatie trista. si-am renuntat. c-asa-i.
de obicei, cand ma iau oamenii de proasta, ma distreaza. ma distreaza sa ii vad cum se chinuie sa ascunda lucruri pe care eu deja le stiu. si feeling-ul ala de "m-am scos" pe care il au dupa ce vin cu o idee noua. si-apoi urma de nesiguranta "o fi muscat, n-o fi muscat". si sentimentul ala pe care il ai, cand i-o servesti, dupa ce s-a instalat siguranta totala.
-ana, eu stiu ca tu nu esti asa rea cum vrei sa pari.
-oh, alex, nu ma cunosti deloc. eu doar ma prostesc, din cand in cand.
in alta ordine de idei, chiar nu ma interesa ce-a facut. am vrut sa fiu draguta, doar. pentru ca o inteleg. nu ma astept sa aiba incredere in mine. ma astept sa tina minte ce-mi spune si sa nu te oblige pe tine sa ma minti. in rest, chiar nu imi pasa. nu pot, nu vreau si n-am chef sa judec. none of my business.
dar aseara am ascultat muzica draguta. inconjurata de pusti. cu chills si caffe latte.
-vine un sirian in locul tau.
-sirian? nu mai plec!
-adica, nu am reusit eu sa te fac sa ramai si reuseste un negru mic, care respira greu?!
-life!
-sa nu iti faci program pe 1, seara.
imi vine sa nu mai raspund la telefoane.
si as fi vrut la scena, in seara asta. terasa aia pe care am tot admirat-o aseara.
ah, mi-am schimbat alarma de dimineata
sa simta si ea galopul inimii tale
22 iunie 2014
Bkfst
As mai fi mancat si niste omleta cu castraveti si o cafea. dar unde sa intre toate?
Ma gandesc tot mai des ca as putea face asta. Ca sunt in stare. Ca e greu, dar e placut. Si ca, pana la urma, trebuie. E timpul.
As putea sa re-reiau pozele cu mancarea, de dimineata. Chiar si cu pranzul. Hm.
21 iunie 2014
shauq
a inceput melodia.
mi s-a facut pielea de gaina.
nopti de vara, in beirut. in rochii si fara nicio grija. doar dor.
sentimentul ca trebuie sa ai grija de tine. ca esti aproape singur si trebuie sa ai grija de tine.
dar e cald si frumos. de-o parte ai marea, de cealalta muntii si in fata, autostrada.
mereu mi-au placut drumurile. drumurile lungi.
mi s-a facut pielea de gaina si cheful sa plang.
n-a fost dor.
a fost shauq. si asta e mai mult decat tot ce inseamna dor.
sor'mea mi-a spus ca a auzit o replica dintr-un film. spunea ca cel mai trist sunet e sunetul fermoarului. fermoarul geamantanului unui om cu care nu pleci si pe care nu stii daca o sa-l mai vezi vreodata.
ce faci daca geamantanul e al tau si e vorba de tine. cand nu poti sa iei cu tine marea si caldul. muntii si frumosul. ploaia si ceaiul. drumurile si cuvintele. diminetile si strazile. locurile pe care nu stii daca o sa le mai vezi vreodata.
shauq