m-am tot gandit daca sa se cheme 'romanii au talent' sau 'greierasul lui toparceanu'
pana mi-am amintit ca am facut un dus, de dimineata, pe calea victoriei, pe la 9 fara un sfert.
se pare ca am talentul de a face oamenii sa sa simta obligati sa ma faca sa ma simt bine. incepand cu 'stop judging me' la care am ramas wtf-face, pana la 'ma faci sa ma simt obligat sa...' dupa care am ramas cu fata smotocita, sifonata si rimel pe nas.
pentru ca de data asta, a contat.
de greierele lui toparceanu, mi-am amintit, cand ma intrebam ce n-am facut bine.
Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
24 februarie 2013
22 februarie 2013
m&m(s)
se pare ca unghiile mele arata ca niste m&m. mov. si scurte.
azi suntem in 22. e ziua aia in care imi puneam eu speranta.
si am stat asa, la o masa. si simteam ca nu fac nimic.
si apoi, in pat, m-am intrebat pe cine am facut eu sa simta ca nu valoreaza nimic.
pe cine am paralizat eu, asa cum sunt eu paralizata acum. c-as putea sa stau ore intregi, intr-o pozitie, fara sa ma gandesc la nimic. fara sa simt nimic. nici macar furie. nervi. nimic. sa ma uit la tine si nu te vad.
'-Esti suparata?' 'Nu...'
nu pe tine. pe mine. pentru ca iar imi fac planuri. si pentru ca sunt gata sa stau cate 12 ore la munca, sa plec cu nervii facuti praf, cu ochii carpiti de somn, cu cearcane si aproape lesinata. sa ma rog sa ma lasa sa stau cateva ore in plus. ca sa ce? ca sa nimic.
pentru ca incerc sa ma conving eu pe mine ca nu asta ai vrut sa spui. nici de data asta.
dar stii ce ? mi-a raspuns profa cu dizertatia.
pana la urma, ziua asta, si-a atins, un pic, scopul.
sa vedem ce urmeaza.
azi suntem in 22. e ziua aia in care imi puneam eu speranta.
si am stat asa, la o masa. si simteam ca nu fac nimic.
si apoi, in pat, m-am intrebat pe cine am facut eu sa simta ca nu valoreaza nimic.
pe cine am paralizat eu, asa cum sunt eu paralizata acum. c-as putea sa stau ore intregi, intr-o pozitie, fara sa ma gandesc la nimic. fara sa simt nimic. nici macar furie. nervi. nimic. sa ma uit la tine si nu te vad.
'-Esti suparata?' 'Nu...'
nu pe tine. pe mine. pentru ca iar imi fac planuri. si pentru ca sunt gata sa stau cate 12 ore la munca, sa plec cu nervii facuti praf, cu ochii carpiti de somn, cu cearcane si aproape lesinata. sa ma rog sa ma lasa sa stau cateva ore in plus. ca sa ce? ca sa nimic.
pentru ca incerc sa ma conving eu pe mine ca nu asta ai vrut sa spui. nici de data asta.
dar stii ce ? mi-a raspuns profa cu dizertatia.
pana la urma, ziua asta, si-a atins, un pic, scopul.
sa vedem ce urmeaza.
17 februarie 2013
15 februarie 2013
De cand
a inceput perioada asta, incerc sa gasesc cate ceva dragut, pe ici, pe colo. Pe sistemul 'daca nu iti place ce vezi si nu il poti schimba, schimba-ti modul in care privesti'.
poate de-asta m-am si tinut de antrenamentele de KJ. Este pt prima data cand fac atatea antrenamente dintr-un abonament. Ma simt bine dupa ce plec de acolo. Mai usoara. Fizic si psihic.
Cand am prea multe ore de munca, ma gandesc ca am ora de sarituri, dupa. Si e mai bine.
Niciunul dintre profii carora le-am trimis mail pt disertatie, nu mi-a raspuns. Poate ca, totusi, trebuie sa imi dau disertatia in iarna.
Mananc mai putin. Si mai bine. Desi am descoperit 7Days cu crema de alune. Asta nu e bine.
De sambata incolo, discutiile noastre (n-)or sa (mai fie.) fie de genul: 'how's ur wife?' 'i told you so many times she's not my wife' 'ok :))'
Revenind la lucruri serioase, mi-am cam pierdut vederea de ansamblu. Sau intuitia feminina, cum vrei sa-i spui. In sensul ca nu sunt sigura de nimic, in acest moment.
Nu stiu cat o sa mai tina. Eu imi pun speranta in 22 februarie.
Azi-noapte am visat-o pe mamaie. Pentru ca am vorbit despre ea. Altfel, n-am visat-o niciodata, de cand a murit. Maine se fac 6 saptamani. Din toata harababura asta care este, mai nou, viata mea, este singurul lucru care ma frange, un pic. Poate si pentru ca n-am cum sa-l repar.
Noi suntem bine ?
Nu sunt trista. Pentru ca stiu ca o sa vina si mai bine.
Doar ca am obosit.
poate de-asta m-am si tinut de antrenamentele de KJ. Este pt prima data cand fac atatea antrenamente dintr-un abonament. Ma simt bine dupa ce plec de acolo. Mai usoara. Fizic si psihic.
Cand am prea multe ore de munca, ma gandesc ca am ora de sarituri, dupa. Si e mai bine.
Niciunul dintre profii carora le-am trimis mail pt disertatie, nu mi-a raspuns. Poate ca, totusi, trebuie sa imi dau disertatia in iarna.
Mananc mai putin. Si mai bine. Desi am descoperit 7Days cu crema de alune. Asta nu e bine.
De sambata incolo, discutiile noastre (n-)or sa (mai fie.) fie de genul: 'how's ur wife?' 'i told you so many times she's not my wife' 'ok :))'
Revenind la lucruri serioase, mi-am cam pierdut vederea de ansamblu. Sau intuitia feminina, cum vrei sa-i spui. In sensul ca nu sunt sigura de nimic, in acest moment.
Nu stiu cat o sa mai tina. Eu imi pun speranta in 22 februarie.
Azi-noapte am visat-o pe mamaie. Pentru ca am vorbit despre ea. Altfel, n-am visat-o niciodata, de cand a murit. Maine se fac 6 saptamani. Din toata harababura asta care este, mai nou, viata mea, este singurul lucru care ma frange, un pic. Poate si pentru ca n-am cum sa-l repar.
Noi suntem bine ?
Nu sunt trista. Pentru ca stiu ca o sa vina si mai bine.
Doar ca am obosit.
1 februarie 2013
Pe mine
m-a ajutat, un pic, si distanta.
dar nu stiu daca tu ai putea, sa renunti, cum am facut eu.
si, pana la urma, nu sunt sigura ca ar fi corect.
dar nu stiu daca tu ai putea, sa renunti, cum am facut eu.
si, pana la urma, nu sunt sigura ca ar fi corect.
Ce
am facut azi ?
Am intarziat la cosmetica.
Si am reusit sa scriu un mesaj de 5 randuri, in araba.
'Perfect! Am inteles totuuuuul.' Asta a fost raspunsul primit. Dar Charbel e baiat bun.
Am avut o perioada in care am zis 'Asta e! Incepe sa fie bine!' Si m-am apucat de proiecte. Am fost la interviu pentru internship. Am avut o zi plina, dupa care am am adormit la 23 si jumatate si am dormit pana la 7 a doua zi.
Apoi am alunecat pe gheata. Mi-am luxat mana, mi-am invinetit soldul. In fata centrului de pompieri. M-o fi injurat vreunul din aia care-si dau coate in fiecare dimineata.
'Ti-ai luat-o bine.Te mariti, vara asta.'
'Zi Doamne fereste!', mi-am spus in gand si i-am zambit.
Mi-am cam luat-o, ce-i drept.
Din toate punctele de vedere.
Ieri, a fost ziua in care mi-am luat-o bine.
Desi, ma asteptam la o zi frumoasa, chiar si dupa ce m-am adunat de pe jos si mi-am potrivit, la loc, paltonul.
Astazi, m-am mai trezit cu una. Like a high five. In my face. With a chair.
Maine ? Maine am sa incerc sa fac ceva util. In timp ce dl C. nu va avea ocazia sa ma faca sa plang pentru ca nu sunt in stare sa analizez corect un plan de reconstructie post-conflict. Unii ar spune ca mi-e lene. Eu as spune ca macar mi-am facut proiectul. Data viitoare, imi fac doar curaj.
-Cati ani ai, tu, mamica ?
-Fac 24, mamica.
-Ce-ai, fata ?
-Ce e asa greu de crezut ? Nu mai stii cand m-ai facut ?
-Hai, mai, mama! Pai, eu la 24 de ani, eram... mare.
'da, am si duminica'
ok, i got it.
Din ce in ce mai des, am impresia ca doar tragem de timp. Am impresia ca faci cam ce fac eu cand merg la munca. Nu imi mai place asa de tare. Dar vezi tu, mai am clienti draguti, cateodata. M-am obisnuit asa. Si nu e rau deloc, cand sunt cu alex pe tura. Sau cand mai scoate diana cate-o perla. Dar stim foarte bine ca nu o sa imbatranesc la wh si nu am sa imi cresc pisicile cu salariul de acolo. Ma gandesc ca e, totusi, ok, pana termin masterul. Sau pana apare ceva mai bun.
Asta cu 'pana apare ceva mai bun' ma omoara, un pic. Pentru ca, am vazut ca nici nu-i nevoie sa fie ceva mai bun. Uneori, e suficient sa fie si atat.
'Stii ca, ce ne spui tu aici, e partea frumoasa. Caci, in realitate...'
Da, in realitate, am fost 5 minute pana la baie. Cand m-am intors, Irina radea: 'Frate, bine ca te-ai intors. Toata lumea m-a intrebat unde ai disparut.'
mi-e dor, un pic de 'shu, helwe?' si altele din campul ei lexical.
ah, da! e singurul meu weekend liber, luna asta.
ktiiir helou
Am intarziat la cosmetica.
Si am reusit sa scriu un mesaj de 5 randuri, in araba.
'Perfect! Am inteles totuuuuul.' Asta a fost raspunsul primit. Dar Charbel e baiat bun.
Am avut o perioada in care am zis 'Asta e! Incepe sa fie bine!' Si m-am apucat de proiecte. Am fost la interviu pentru internship. Am avut o zi plina, dupa care am am adormit la 23 si jumatate si am dormit pana la 7 a doua zi.
Apoi am alunecat pe gheata. Mi-am luxat mana, mi-am invinetit soldul. In fata centrului de pompieri. M-o fi injurat vreunul din aia care-si dau coate in fiecare dimineata.
'Ti-ai luat-o bine.Te mariti, vara asta.'
'Zi Doamne fereste!', mi-am spus in gand si i-am zambit.
Mi-am cam luat-o, ce-i drept.
Din toate punctele de vedere.
Ieri, a fost ziua in care mi-am luat-o bine.
Desi, ma asteptam la o zi frumoasa, chiar si dupa ce m-am adunat de pe jos si mi-am potrivit, la loc, paltonul.
Astazi, m-am mai trezit cu una. Like a high five. In my face. With a chair.
Maine ? Maine am sa incerc sa fac ceva util. In timp ce dl C. nu va avea ocazia sa ma faca sa plang pentru ca nu sunt in stare sa analizez corect un plan de reconstructie post-conflict. Unii ar spune ca mi-e lene. Eu as spune ca macar mi-am facut proiectul. Data viitoare, imi fac doar curaj.
-Cati ani ai, tu, mamica ?
-Fac 24, mamica.
-Ce-ai, fata ?
-Ce e asa greu de crezut ? Nu mai stii cand m-ai facut ?
-Hai, mai, mama! Pai, eu la 24 de ani, eram... mare.
'da, am si duminica'
ok, i got it.
Din ce in ce mai des, am impresia ca doar tragem de timp. Am impresia ca faci cam ce fac eu cand merg la munca. Nu imi mai place asa de tare. Dar vezi tu, mai am clienti draguti, cateodata. M-am obisnuit asa. Si nu e rau deloc, cand sunt cu alex pe tura. Sau cand mai scoate diana cate-o perla. Dar stim foarte bine ca nu o sa imbatranesc la wh si nu am sa imi cresc pisicile cu salariul de acolo. Ma gandesc ca e, totusi, ok, pana termin masterul. Sau pana apare ceva mai bun.
Asta cu 'pana apare ceva mai bun' ma omoara, un pic. Pentru ca, am vazut ca nici nu-i nevoie sa fie ceva mai bun. Uneori, e suficient sa fie si atat.
'Stii ca, ce ne spui tu aici, e partea frumoasa. Caci, in realitate...'
Da, in realitate, am fost 5 minute pana la baie. Cand m-am intors, Irina radea: 'Frate, bine ca te-ai intors. Toata lumea m-a intrebat unde ai disparut.'
mi-e dor, un pic de 'shu, helwe?' si altele din campul ei lexical.
ah, da! e singurul meu weekend liber, luna asta.
ktiiir helou
30 ianuarie 2013
in mod surprinzator
am terminat repede azi. cu toate. si as avea si timp sa dorm suficient.
numai ca nu prea am chef de ziua de maine.
numai ca nu prea am chef de ziua de maine.
29 ianuarie 2013
Sunt atatea
de facut, incat nici nu mai stiu cu ce sa incep.
Si imi plac perioadele astea, in care nu am timp sa respir mai mult de 30 de secunde, intre doua articole citite. Cand mananc plimbandu-ma prin bucatarie, in timp ce-mi fac o cafea sau un ceai negru. Apoi, imi iau ibricul, o cana si nu ma mai vezi la fata, in urmatoarea jumatate de zi. Pana mi se termina cafeaua si trebuie sa imi fac alta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada asta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada aia, in care sa nu dorm nopti, la gandul ca nu stiu ce imi lipseste; sa-mi fie teama ca nu am sa imi dau seama la timp si totul are sa se duca de rapa, inainte sa gasesc o solutie. Si de ce a fost nevoie de altcineva, pentru ca eu sa trag semnalul de alarma si sa vad ca pot fi si altfel. Ca poate fi si altfel.
Solutie, inca n-am. Pentru ca imi lipseste timpul. Si uneori cheful, din cauza ca imi lipseste timpul. Si da, poate ca m-am plictisit, pentru ca asa sunt eu, ma plictisesc repede, de orice.
M-am plictisit sa nu am timp destul. Mai bine, nu am deloc. M-am plictisit sa te numar cu sferturile de ora.
Maine, se anunta o furtuna.
Si in Beirut sunt 16 grade. Cam frig.
Si imi plac perioadele astea, in care nu am timp sa respir mai mult de 30 de secunde, intre doua articole citite. Cand mananc plimbandu-ma prin bucatarie, in timp ce-mi fac o cafea sau un ceai negru. Apoi, imi iau ibricul, o cana si nu ma mai vezi la fata, in urmatoarea jumatate de zi. Pana mi se termina cafeaua si trebuie sa imi fac alta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada asta.
Nu stiu de ce a fost nevoie de perioada aia, in care sa nu dorm nopti, la gandul ca nu stiu ce imi lipseste; sa-mi fie teama ca nu am sa imi dau seama la timp si totul are sa se duca de rapa, inainte sa gasesc o solutie. Si de ce a fost nevoie de altcineva, pentru ca eu sa trag semnalul de alarma si sa vad ca pot fi si altfel. Ca poate fi si altfel.
Solutie, inca n-am. Pentru ca imi lipseste timpul. Si uneori cheful, din cauza ca imi lipseste timpul. Si da, poate ca m-am plictisit, pentru ca asa sunt eu, ma plictisesc repede, de orice.
M-am plictisit sa nu am timp destul. Mai bine, nu am deloc. M-am plictisit sa te numar cu sferturile de ora.
Maine, se anunta o furtuna.
Si in Beirut sunt 16 grade. Cam frig.
22 ianuarie 2013
Nu
e chiar atat de rau.
in afara de faptul ca dorm prea mult si ca nu a chef de absolut nimic, nu prea simt altceva.
dar cand ma asez un pic, si le pun toate lucrurile unele sub altele, imi dau seama ca ultima perioada a fost de rahat. cu mici exceptii.
si imi dau seama ca daca ar fi sa le adun pe toate care au trecut peste mine in ultimele luni; si daca ar fi sa ma gandesc in fiecare clipa la toate pe care trebuie sa le fac; ar trebui sa zac undeva, obosita de plans si cu dureri, cum n-am mai avut de aproape 5 ani.
dar eu dorm. mult. si incerc sa nu ma gandesc prea mult. n-am dureri decat de rinichi.
de plans, ma mai bufneste asa, pentru 30 de secunde, din cand in cand. pana cand imi dau seama ca nu stiu de ce plang.
sunt lucruri care se rezolva de la sine. pur si simplu.
ca atunci cand nu stiam ce sa fac si dintr-o data, o poza cu o blonda mi-a aprins beculetul.
as vrea sa pot sa ma descarc. dar nici macar nu stiu ce sa dau afara.
nu stiu cum.
as putea sa imi fac niste flash card uri cu "Palestina" si "PAVEL"
sa-mi aduca aminte. ca mamaie era batrana si copiii aia raman copii. ca eu mi-am ales facultatea si copiii aia abia daca ajung sa invete sa scrie. si toate celelalte.
as vrea doar sa ma descarc.
in afara de faptul ca dorm prea mult si ca nu a chef de absolut nimic, nu prea simt altceva.
dar cand ma asez un pic, si le pun toate lucrurile unele sub altele, imi dau seama ca ultima perioada a fost de rahat. cu mici exceptii.
si imi dau seama ca daca ar fi sa le adun pe toate care au trecut peste mine in ultimele luni; si daca ar fi sa ma gandesc in fiecare clipa la toate pe care trebuie sa le fac; ar trebui sa zac undeva, obosita de plans si cu dureri, cum n-am mai avut de aproape 5 ani.
dar eu dorm. mult. si incerc sa nu ma gandesc prea mult. n-am dureri decat de rinichi.
de plans, ma mai bufneste asa, pentru 30 de secunde, din cand in cand. pana cand imi dau seama ca nu stiu de ce plang.
sunt lucruri care se rezolva de la sine. pur si simplu.
ca atunci cand nu stiam ce sa fac si dintr-o data, o poza cu o blonda mi-a aprins beculetul.
as vrea sa pot sa ma descarc. dar nici macar nu stiu ce sa dau afara.
nu stiu cum.
as putea sa imi fac niste flash card uri cu "Palestina" si "PAVEL"
sa-mi aduca aminte. ca mamaie era batrana si copiii aia raman copii. ca eu mi-am ales facultatea si copiii aia abia daca ajung sa invete sa scrie. si toate celelalte.
as vrea doar sa ma descarc.
18 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)