se pare ca unghiile mele arata ca niste m&m. mov. si scurte.
azi suntem in 22. e ziua aia in care imi puneam eu speranta.
si am stat asa, la o masa. si simteam ca nu fac nimic.
si apoi, in pat, m-am intrebat pe cine am facut eu sa simta ca nu valoreaza nimic.
pe cine am paralizat eu, asa cum sunt eu paralizata acum. c-as putea sa stau ore intregi, intr-o pozitie, fara sa ma gandesc la nimic. fara sa simt nimic. nici macar furie. nervi. nimic. sa ma uit la tine si nu te vad.
'-Esti suparata?' 'Nu...'
nu pe tine. pe mine. pentru ca iar imi fac planuri. si pentru ca sunt gata sa stau cate 12 ore la munca, sa plec cu nervii facuti praf, cu ochii carpiti de somn, cu cearcane si aproape lesinata. sa ma rog sa ma lasa sa stau cateva ore in plus. ca sa ce? ca sa nimic.
pentru ca incerc sa ma conving eu pe mine ca nu asta ai vrut sa spui. nici de data asta.
dar stii ce ? mi-a raspuns profa cu dizertatia.
pana la urma, ziua asta, si-a atins, un pic, scopul.
sa vedem ce urmeaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu