lene

Prima data, am deschis ochii la 8 dimineata. M-am uitat la ceas, m-am intors. Se uita la mine. "Tu n-ai somn?" A dat din cap ca nu. "Eu o sa mai dorm, sa stii." A zambit. Am adormit la loc. A doua oara, inca se uita la mine. "Cat e ceasul?" Am luat telefonul. Era 10 jumatate. "Tot nu dormi? De ce nu dormi?" A ridicat din umeri, ca nu stie. "Mie inca mi-e somn." A zambit. Am adormit si m-am trezit la 12 si un pic. Se uita la televior, dar a intors capul spre mine, cand m-am miscat. "Hai, ca ma trezesc si eu imediat. Tu ai dormit?" "Nu." "Dar ce-ai facut? Doar nu te-ai uitat la mine toata noaptea si dimineata?" Si-a zambit.

***
Am deschis ochii, am intins mana de-a lungul patului. A deschis ochii, a zambit. M-a mangaiat pe par. Am adormit la loc.

Ignorance is bliss

sau Cat de bine este cand nu stii ca se poate mai bine.

cam asa s-a intamplat. pana cand, nu stiu cum de s-a intamplat, dar am vazut ca exista si altii care fac lucrurile asa. se trezesc dimineata la 3 si o iau la pas, dupa doua ore de somn, pentru ca alti oameni au nevoie de ei. cumpara flori si ciocolata fara nicio ocazie speciala. sau cu ocazii care nu ii privesc, doar ca sa umple un loc lasat gol de altcineva. isi amintesc date si nume de flori preferate si arome de inghetata sau de creme de corp si uleiuri de bebelusi. iti prind fiecare vorba si fiecare gand si le transforma in surprize pe care nu stiai ca ti le doresti. iti ofera ocazii si-ti fac propuneri la care nici nu indrazneai sa te gandesti. au grija de tine si stii ca te poti baza pe ei.

iar eu nu stiu ce sa fac cu toate astea.

...am o idee

"putem pleca de vineri seara, sa prindem rasaritul la mare. si-apoi mergem si la munte."

Dar fata asta cine e ?/ Si tu cine esti?

"Ea e prietena lui Sergiu." "Ea e Anamaria."
"Eu sunt Ana." "Eu... trebuie sa o ajut pe Ana." "Eu trebuie sa o sun pe mama."

ana si atat.

''Tot ce e frumos, doare putin."

m-a blocat un pic. pentru ca nu stiu cum am ajuns de la pielea mea arsa de soare la ce se intampla, de fapt.
-Si voi cum sunteti? Ce sunteti, de fapt?
-Nu stiu... suntem si nu suntem. Suntem... nu stiu ce suntem.

adevarul e ca imi vine sa te strig/sa te numesc in feluri care ar putea parea nepotrivite, in situatia de fata. nu stiu cum am ajuns eu aici. si mai ales, nu stiu ce vine.  dar, asa am obosit... incat imi vine sa fug unde vad cu ochii. si de tine, si de el. de tine pentru ca mi-e ca ma inveti prost, cu atata bine. si stiu ca nu merit. de el, pentru ca nu mai vreau sa doara. pentru ca stiu ca nici asta nu merit.

dar m-as intoarce.

tot

un buchet de frezii si un ou kinder. de-atat a fost nevoie. sa dispara toata tristetea de ieri, lacrimile cu care m-am trezit azi-dimineata si sa o tin intr-o fericire toata ziua.

-Sunt de plastic florile?
-Nu, sunt naturale.
-Le-ai primit?
-Da.
-Se vede.

oare din cauza faptului ca zambeam incontinuu si nu-mi puteam lua ochii de la buchetul ala, singura fiind? cert e ca eram intr-o bula de fericire pe care nu am mai simtit-o de ceva timp. si pentru ca am simtit ca din fericirea aia trebuia dat mai departe, mi-am impartit oul kinder cu un copil, in 133.

iti scriam un email

care n-a mai ajuns. dar care are tot timpul din lume. pentru ca eu nu te mai grabesc. apreciez iniativa. dar nu pot sa promit ca o sa aiba rezultatele pe care poate ti le doresti. pentru ca acum stiu ce vreau si ce trebuie sa fac.
i feel like crap.
asa si trebuie. sunt rece si nimic din toate astea nu ma face sa revin la 'temperatura' mea obisnuita. din contra.
nu mai cred tot ce mi se indruga.
si stiu ca iti trebuie termen de comparatie. iar acel termen de comparatie nu trebuie sa fim noi, acum 5 ani.

Ana, stiu ca nu o sa-mi treaca.
iar eu te cred. si cunosc foarte bine sentimentul. stiu cum e cand stii ca nu o sa-ti treaca. stiu cum e cand iti e teama ca nu cumva, intr-o zi, sa te trezesti si sa nu vrea sa mai auda de tine, sa nu-ti mai raspunda la telefon si alte spaime care iti strica somnul ala bun. le stiu pe toate pe care le incerci tu acum.
dar stiu si cum e cand se termina. nu, nu dispare de la sine, sunt lucruri mici, care se aduna. si lucruri mari care ti se aseaza in fata si nu te mai lasa sa vezi dincolo.
iar tot ce pot eu sa fac este sa te iau in brate. ca pana la urma, esti un copil mai mare. si sa-ti spun, din cand in cand (nu mereu, ca nu-ti place) ca ar fi frumos sa fie cum crezi tu, dar ca se poate sa fie si cum stiu eu.

2:29

ia-ma cu tine

"Sper

ca acum nu mai esti confuza."

-Ana, nu. Nu e bine.
-Nu e bine ?
-E bine, dar nu e bine.
...
-O sa ma trezesc avariata rau, maine dimineata.
-Eu o sa trebuiasca sa explic pastele si tu o sa trebuiasca sa explici cu cine te-ai batut. 

Se putea si mai rau, zic.

joi

La 5:30 am infipt cheia in broasca, cu gandul plecat aiurea. Ploua, aveam apa in pantofi de balta din fata portii si inca mai simteam din cand in cand, gustul de narghilea. Ce sa vezi, mai era o cheie. Pe partea cealalta a usii. Am sunat-o pe sora'mea si am vazut oglinda de langa usa.

***
-Pana pe la 35 de ani, asa. Bine, si dup-aia ai succes, dar o sa ai alte preocupari.
-Asta ti-a spus mama ta?
-Da. Ai citit Enigma Otiliei?

***
-Copilul meu, daca o sa fac un copil, o sa stie araba.
-Si franceza?
-Si franceza, dar mai multa araba.
-Si spaniola?
-... Poate si spaniola. Vedem...

***
-De ce razi?
-Imi trebuie un motiv sa rad?
-E clar, nu-ti mai dau narghilea.

***
-De ce razi?
-Tu ai vazut cum se uitau arabii aia la tine?
-Sunt de-a lor, ce sa le fac.

***
-Ne intoarcem?
-De ce, iti place sa vezi cum se uita arabii la mine ?
-Lasa-i sa se uite. Sa se uite la tine si sa ma injure pe mine.

Mi-e dor de toata nebunia aia. Si de tine. De noi.