Ceci n'est pas un blog.

16 iulie 2013

tot

un buchet de frezii si un ou kinder. de-atat a fost nevoie. sa dispara toata tristetea de ieri, lacrimile cu care m-am trezit azi-dimineata si sa o tin intr-o fericire toata ziua.

-Sunt de plastic florile?
-Nu, sunt naturale.
-Le-ai primit?
-Da.
-Se vede.

oare din cauza faptului ca zambeam incontinuu si nu-mi puteam lua ochii de la buchetul ala, singura fiind? cert e ca eram intr-o bula de fericire pe care nu am mai simtit-o de ceva timp. si pentru ca am simtit ca din fericirea aia trebuia dat mai departe, mi-am impartit oul kinder cu un copil, in 133.

Niciun comentariu: