Bkfst

Aveam chef de hummus, branza si legume. suc de portocale. portocalele mele nu-s bune de suc. dar am dres un grepfruit cu doua piersicute si-un pic de miere.
As mai fi mancat si niste omleta cu castraveti si o cafea. dar unde sa intre toate?

Ma gandesc tot mai des ca as putea face asta. Ca sunt in stare. Ca e greu, dar e placut. Si ca, pana la urma, trebuie. E timpul.

As putea sa re-reiau pozele cu mancarea, de dimineata. Chiar si cu pranzul. Hm.

shauq

la masa, in cafeneaua aia mica si goala.
a inceput melodia.
mi s-a facut pielea de gaina.
nopti de vara, in beirut. in rochii si fara nicio grija. doar dor.
sentimentul ca trebuie sa ai grija de tine. ca esti aproape singur si trebuie sa ai grija de tine.
dar e cald si frumos. de-o parte ai marea, de cealalta muntii si in fata, autostrada.
mereu mi-au placut drumurile. drumurile lungi.
mi s-a facut pielea de gaina si cheful sa plang.
n-a fost dor.
a fost shauq. si asta e mai mult decat tot ce inseamna dor.

sor'mea mi-a spus ca a auzit o replica dintr-un film. spunea ca cel mai trist sunet e sunetul fermoarului. fermoarul geamantanului unui om cu care nu pleci si pe care nu stii daca o sa-l mai vezi vreodata.

ce faci daca geamantanul e al tau si e vorba de tine. cand nu poti sa iei cu tine marea si caldul. muntii si frumosul. ploaia si ceaiul. drumurile si cuvintele. diminetile si strazile. locurile pe care nu stii daca o sa le mai vezi vreodata.

shauq

Ce-am mai

invatat astazi: "Si te prinzi ca oamenii sunt, de fapt, simpatici. Nu sunt niste monstri."

Kitten

As fi luat pisicul acasa. Dar nu l-as fi curatat de paraziti. Dar mi-a fost drag de el.

"-Cel mai urat e cand nu ai cu cine sa vorbesti."

M-am simtit ciudat sa dau sfaturi de om mare. Eu nu dau sfaturi.

De cele mai multe ori, imi urasc ambitiile. Ambitii in sensul ala rau. Ala din expresia "faci asa din ambitie, nu?!" Si mi-as dori sa fiu mai inteleapta. Mi-as dori sa nu ma mai enervez.

"-Si pe tine te mai enervez intentionat, cateodata."

"-Stii ca imi povesteai, acum ceva timp ... despre faptul ca sunt invidiosi?
 -Da.
 -Stiu despre ce vorbesti. Am simtit-o si eu."

A fost dragut sa fie despre ce o sa fie. Despre ce facem. Despre ce o sa facem. Despre ce e mai bine sa facem.

Mi-esti drag cu totul. Si mai mult de-atat.

Este ciudat cum doua ore pe o banca sunt exact ce trebuie. Sau momentul in care ti se promit beculete si iti dai seama ca ai deja tot ce iti trebuie.

"- Daca as fi stiut, nu m-as mai fi gandit la beculete pe balconul ala, ci m-as fi gandit la beculete pe un balcon oarecare."

Azi, la stretching, stateam intinsa pe spate, cu ochii inchisi si mainile pe langa mine, indreptate spre tavan. A inceput ceva ce parea a fi Coldplay, incet, pe fundal. (Coldplay nu a mers niciodata la mine. Nici prima, nici a doua oara.) Am zambit, am strans pumnii si m-am gandit : "Nu mai am ce sa-ti cer. De-aici inainte, ne ocupam noi. E bine. Si-ti multumesc."

Totusi, stai pe aproape. :)

Well,

Copiii vor trebui sa ma mai astepte.

"Ajungi la o varsta cand trebuie sa te gandesti sa mai faci si ce trebuie, nu numai ce iti place."

Si altele vor trebui sa mai astepte.

"O sa fie dificil in toamna, cand ne vom muta in chirie. Dar voi ce faceti? Nu va mutati?"

Am supa crema de ciuperci.

Si as putea sa fac si niste margele de hartie.

As putea sa mai fac niste araba.

Sau as putea sa ma relaxez si sa nu ma mai gandesc la toate lucrurile astea.

Si poate asa, o sa imi treaca si stomacul.

Mi-e dor de o cola, uneori.

Nu am cum

Nu am cum sa nu ma bucur pentru ea, daca ii e bine. Nu am cum sa nu o inteleg. Sa nu o cred. Sa uit. Sa o judec in vreun fel. Nu am niciun drept. Nu am cum sa nu ma gandesc ca merita mai mult. Intotdeauna am crezut ca merita mai mult. Intotdeauna m-am intrebat cum reuseste. Si seara in care mi-a zis "Mie nu-mi mai pasa, oricum asa sunt ei. Imi bag picioarele." a fost seara in care mi-am zis ca nu vreau asta si ca nici ea nu ar trebui sa simta asta. Mi-a parut rau. Pentru ca merita si poate mai mult.

Pentru ca am vazut-o fericita in ultima luna si mi-am amintit ce inseamna asta, in momentul acela. Si m-am gandit... o clipa. Atat. Nu stiu daca sa imi para rau. Uneori as vrea sa pot sa ma opresc. Sa nu ma mai gandesc la lucrurile astea.

Desi m-am gandit atat timp ca, in sfarsit, se poate. Si am visat, am asteptat, m-am gandit cu teama. Dar cum de ce iti e frica nu scapi, uite ca m-a ajuns si teama. Ea si momentul ala care are prostul obicei sa imi dea una peste ceafa, fix cand ating marginea paharului si ma pregatesc sa beau. Si-mi doresc si abia astept sa simt gustul. Iar nesimtitul, vine de nu stiu unde, imi trage una peste ceafa, imi varsa paharul, imi rade in nas si pleaca mai departe. Iar eu nu stiu ce m-a lovit. Stau si ma uit in jur si nu e nimeni care sa vada, macar, ca m-a lovit ceva. Cu atat mai putin, sa imi explice ce a fost.

Au durut alea 5 ture de scari. Au durut rau. Picioarele, fundul, pieptul. Aproape ca n-am mai simtit stomacul. Si ploaia aia. Care m-a prins din urma si m-a udat pana la zambete tampe. Ploaia aia a fost ploaia aia de "am vazut furtuna de-aseara, ai fost suparata rau". Si-a fost bine. A fost bine sa ma usture umerii de la picaturi. Sa ma gandesc la cat o sa usture urmatoarea picatura si sa fie atat de multe incat sa nu mai am timp sa ma gandesc la altceva.

Desi ma ingrijoreaza ca uit. Uit de copii.

Pentru ca obosesc. Si nu pot sa fac totul bine. Pentru ca uit de ei si imi aduc aminte de mine.

Nu-mi ajunge

Timpul.

Sa citesc cate am de citit. Sa vad cate am de vazut. Sa fac cate am de facut. Sa te iubesc cat te am de iubit.

Sa simt ca fac ceva.

-Si pana la urma, si eu fac la fel. Ajung acasa si ma culc...
-Hai, ca tu mai citesti. Si mai faci si alte chestii.

Nu e destul.

"Nu mai suntem copii, baby."

"Have you ever looked at somebody and thought: I really love you?"

Si asta. Dar si faptul ca mi-e un drag de tine de te-as smotoci si pupa si musca, uneori, de ma mir ce-i cu mine. Sau as sari pe loc si-as bate din palme, ca un copil tamp. Mi-esti drag cand te vad cat te bucuri la un pistol cu bile. La vreo prastie. Sau la niste piulite si rotite vechi si stricate, din care eu nu inteleg nimic. Si nu vreau ca acest drag sa se transforme in ce-am vazut la altii, peste care a trecut viata.

Si cu toate astea, nu de putine ori, iti dau dreptate. Nu mai suntem copii si vad asta. Si o simt. Cand ma iei in brate, sau de mana, pe strada. Cand te mai prind, cateodata, dus de vreun gand, departe de mine. Cand trebuie sa iei o decizie serioasa. Chiar si cand mai deschid ochii si te vad langa mine. Cand te iau eu in brate.

N-au fost niste zile cu tine. A fost o bucata de viata cu tine. Chiar daca nu bucata de viata de zi cu zi, cu posibile frustrari si dureri. Dar a fost atat cat sa nu-mi mai fie teama de ce ar putea sa se intample, ci mai mult de faptul ca poate, cursul firesc al lucrurilor, cum imi spun toti, are sa iasa din firesc, la un moment dat.

Pana atunci, daca are sa fie, ma bucur de tine si de drag.

194k

rupta de oboseala.

am gasit o mama de toma, care mi-a dat feeling-ul ala de dor de duca. si mi-am dat seama ca nu e dor de duca. e dor de facut ceva pentru cineva. ceva care sa imi umple pieptul de fericire si sa-mi puna un zambet pe buze. de drag ca am facut ceva. asa ca o mama de toma m-a facut sa ma gandesc mai serios. la ceva ce are sa fie foarte serios intr-o zi.

Purposeless...not

M-am trezit cu durere de cap si ameteala.
Am mancat si am iesit din casa. Am schimbat tramvaie si am mers mult pe jos. M-au batut pantofii. Era inchis la magazin. Un pic de araba. Mi-am luat ansoa. A batut vantul. Am avut chef de mine si de lene. Fara machiaj si fara tocuri. In blugi si balerini, cu cea mai mica geanta pe care o am. Si o sacosa de panza. Pentru doua conserve si o punga cu amestec de seminte.

Film si lene. Un pic de dor. Un pic de plan. Niste decizii.

A fost ieri.

Azi mi-e dor de concediu. De o harta si de umblat aiurea pe strazi. Compar trasee si preturi de bilete si de camere.

Vreau concediu.

Intr-o dimineata, m-am trezit cu chef de tinut in brate un bebelus.

Uneori, mi-e dor de copiii de la centru. Si de la arca.