Ceci n'est pas un blog.

2 mai 2014

"Nu mai suntem copii, baby."

"Have you ever looked at somebody and thought: I really love you?"

Si asta. Dar si faptul ca mi-e un drag de tine de te-as smotoci si pupa si musca, uneori, de ma mir ce-i cu mine. Sau as sari pe loc si-as bate din palme, ca un copil tamp. Mi-esti drag cand te vad cat te bucuri la un pistol cu bile. La vreo prastie. Sau la niste piulite si rotite vechi si stricate, din care eu nu inteleg nimic. Si nu vreau ca acest drag sa se transforme in ce-am vazut la altii, peste care a trecut viata.

Si cu toate astea, nu de putine ori, iti dau dreptate. Nu mai suntem copii si vad asta. Si o simt. Cand ma iei in brate, sau de mana, pe strada. Cand te mai prind, cateodata, dus de vreun gand, departe de mine. Cand trebuie sa iei o decizie serioasa. Chiar si cand mai deschid ochii si te vad langa mine. Cand te iau eu in brate.

N-au fost niste zile cu tine. A fost o bucata de viata cu tine. Chiar daca nu bucata de viata de zi cu zi, cu posibile frustrari si dureri. Dar a fost atat cat sa nu-mi mai fie teama de ce ar putea sa se intample, ci mai mult de faptul ca poate, cursul firesc al lucrurilor, cum imi spun toti, are sa iasa din firesc, la un moment dat.

Pana atunci, daca are sa fie, ma bucur de tine si de drag.

Niciun comentariu: