E pentru prima dată când nu știu și nici măcar nu îmi pot imagina ce mă așteaptă. Și nu mi-e frica. Habar n-am ce vine, habar n-am ce o să se întâmple. N-am un plan exact, n-am o schiță, n-am o lista, n-am nimic. Dar nu mi-e frica. Ce-o mai fi și asta?
26 februarie 2017
1 ianuarie 2017
2016
A fost plin.
Am învățat că Budapesta e minunat de frumoasa și că îți poate da febra musculara like hell. Că Germania miroase a balega, iar văcuțele ei te pot face sa te gândești de două ori, înainte să mai mănânci carne. Că Viena este superba văzută de sus. Că Barcelona te vrăjește cat să crezi că este cel mai frumos loc din lumea asta.
Am invatat că se poate trăi fără carne. Am învățat că asta îți poate poate incurca viața sociala și poate duce la discuții inutile. Am învățat cum să le evit. Oamenii pot să înțeleagă că poți sa renunți la carne ca sa te simți tu, om, mai bine. Fizic vorbind. Nu pot înțelege cum sa renunți la carne ca să se simtă un animal sau planeta mai bine. Ca și cum natura ne-ar datora viața. E obositor să le explici oamenilor lucruri pe care nu vor să le înțeleagă. Când nu mai au argumente, îți dau lovitura finală, cu moșii și strămoșii. Nu înțeleg că moșii și strămoșii erau, in primul rand, responsabili.
Am învățat că pot. Pot sa fac lucruri singura, pot să înot împotriva curentului, pot să spun ce ma doare, pot încă să învăț. Am învățat că dacă îți place ceva, e greu, dar e frumos de făcut. Am invatat că dacă ai pierdut niste bani, nu trebuie neapărat să continui sa pierzi și timp.
Pe final de an, am învățat că sunt oameni care vor, dar uneori nu pot. Că au nevoie de ajutor, de rabdare și de înțelegere.
Am învățat că poți să revezi pe cineva după ani, dar să-ți fie la fel de drag. Am învățat să mă bucur și să-mi fie drag de dragul altora.
Am învățat multe anul asta. A fost lung și greu și trist, dar și frumos! Ne-a smucit zdravăn, poate-poate! Și mă bucur ca, pentru mine, smuciturile nu au fost degeaba.
Iar pentru asta, mulțumesc!
18 decembrie 2016
De prea multe ori
M-am trezit singura, anul asta.
Cel mai rău a fost prin iunie. Când m-am trezit la 3 noaptea, singura, intr-un cartier pe care de-abia daca am apucat să-l cunosc. Numai paznicul de la cazino s-a uitat luuuuuung după mine, da' nici ala n-a zis nimic. Pe-o banca pe dreapta dormea un cerșetor. Pe una din stânga, cineva se întreba de ce.
Dar a picat bine, a fost încălzirea pentru 15 iulie. Când mi-a murit entuziasmul pentru aniversari. Sau o bucata din mine. Aia drăguță, care se entuziasmează și cumpără cadouri și face surprize. "Pai și ce-am făcut pe 15 iulie?" Eu mi-am făcut cadou o seara de poezie, undeva pe un bloc, in mijlocul orașului; si-un zâmbet amar in coltul buzelor. Dar trebuie sa recunosc că am sperat pana in ultima clipă că o să îți amintești și o să zici ceva. Apoi, o perioda, mi-am imaginat că ai știut, dar că a fost iar o treaba de orgoliu stupid.
Apoi au mai fost, dar le-am plâns repede si-am trecut mai departe. Știu că intr-o noapte, am deschis ochii în întuneric și nici nu m-am dezmeticit bine, că m-a copleșit sentimentul ala de singurătate. Și mi-am înăbușit un scâncet în pernă.
Apoi le-am pierdut șirul. Și m-am trezit intr-o dimineață de noiembrie și n-a avut cine sa mă întrebe cum a fost la doctor.
Și intr-una de decembrie, aproape toată lumea a observat că m-am tuns.
Iar câteva seri mai tarziu, mi-a pierit și cheful de Crăciun.
Mi-aduc aminte, însa, de o seara in care mi-am dat seama că există un om pe lumea asta, datorită căruia nu mă simt singura. Dar nu cred că asta-i e treaba pe lumea asta.
9 iunie 2016
vaca balaur
- Mami, am vazut vaca-balaur!
- Unde, mami, ai vazut asa ceva? Nu exista vaca-balaur.
- Ba daaaaaaa, am vazut la fermaaaaaaa, ne-a aratat Doamna. Si toate vacile aveau niste bete agatate si betele erau ca niste aspiratoare....
6 martie 2016
27 ianuarie 2016
First time first
25 ianuarie 2016
Am venit
Please, be nice!
3 ianuarie 2016
I wish
Daca ar fo fost dupa mine, si acum as fi fost tot gramada pe boardgames.
N-am fost fancy, am fost cozy.
N-am avut tone de mancare, am avut fix cat a trebuit.
Nu s-a lasat cu betii, dar am facut cafea, spre dimineata. Cu lapte, vanilie si zahar candel.
N-au fost toti cei pe care i-as fi vrut, dar a fost frumos.
Iar a doua zi, dupa ce am strans ce era de strans, am multumit, din nou, pentru tot. Pentru momentele cand intind mana si te gasesc; pentru celelalte in care ma prinzi de mana, pe jumatate adormit, pentru etajul 6 si tot ce inseamna el, pentru sor'mea, pentru ai mei, pentru ai tai, pentru ale noastre. Si pentru toate celelalte, prea multe ca sa le pot insira aici.
Si mi-am facut lista cu rezolutii, pe 2016:
1. Sa fiu un om mai bun. In ce sunt si ce fac. Pentru mine si pentru ceilalti.
Pentru ca merit si pentru ca meritati! :)
21 septembrie 2015
22 august 2015
e sambata si mi-e dor de tine
***
Mi-e dor de sor'mea si sa o trezesc sambata dimineata. Si de cum se aude ploaia, din mansarda. Dar cel mai mult de sor'mea. "E trist, dar parca e mai mult frumos, decat trist." This is something I've learned from you.
Si sambata trecuta, cand am vazut prima stea cazatoare, mi-ai zis: "Pune-ti o dorinta!" Si nu mi-a trecut prin cap decat "Multumesc!"