umbrela

Am mers mult pe jos azi si mi-au placut stradutele alea intortocheate.
Am retinut data -  15 apr 2015.
Am intrat pe usa si mi-am spus ca imi place. Mi-a placut lumina, golul din spate, soarele la apus, faianta din bucatarie. N-am vazut baia. Pentru mine, baia inca este "baia pe care am vazut-o la lumina telefonului, pentru ca nu mergea becul".
Cand am trecut pe acolo prima data, mi-am zis "nu, e prea departe"
Mi-a fost teama sa zic ca imi place.
Mi-a fost teama sa zic ca l-am gasit.
Apoi mi-a fost teama ca nu ma incadrez in limita de credit.
Dup-aia mi-a fost teama ca ne grabim.
Iar azi, cand veneam spre casa, prin ploaie, sub umbrela, ma gandeam la cum am sa ma plimb cu bicicleta pe acolo si imi era teama ca o sa dispara. Just like that.
Ma gandesc la beculete pe balcon, cutii de twinings si decor galben-turcoaz, pe fond gri.
Te las pe tine sa te gandesti la dimensiunila blaturilor, frigider si masina de spalat. You do it better, anyway. You always do. That's why I trust you.

this should be remembered 3

Am plantat copacei. Dupa cel cu numarul 23, nu am mai numarat.

this should be remembered 2

mi-am scos o masea de minte. si azi am mancat piure de ananas cu banane. plus 3 crewursti. desi ii urasc, de obicei.

this should be remembered

Am fost sa vedem primul apartament.

Si conform eclipsei, se incheie un ciclu de 7 ani si incepe inca unul de 7.

But, am fost sa vedem primul apartament. i'm lovin' it. so ma tot gandesc la

sunt intr-o zona

de oarecare liniste, iar.
de fericire pura pentru fericirea ta. a noastra.
nu stiu daca e din cauza ca mananc altfel. sau ca ma misc altfel. sau din cauza ca pe biroul meu scrie "this too shall pass. i am enough"
nu stiu daca e din cauza ca mi se pare iar aproape momentul in care o sa am un balcon al meu.
nu stiu daca e din cauza ca delia mi-a spus, multumita: "vorbesti foarte bine. trebuie doar sa ai mai multa incredere in tine"
nu stiu daca e din cauza ca am reusit sa citesc 2 capitole din cartea aia intr-o singura zi. sau din cauza ca am chef sa fac exercitii. sa sun unii oameni. sa ii cert pe altii.
sau din cauza ca saptamana asta am spus de doua ori "nu", atunci cand chiar nu am putut. a fost pentru mine.
am inteles ca oamenii se plang. si ca nu trebuie sa ma plang si eu cu ei.

iar intr-o dupa-amiaza, mi-am dat seama inca o data ca am mai multe motive sa ma bucur, decat motive sa ma plang. in timp ce diana se plangea ca nu are chef de nimic dupa munca, mi-am dat seama ca fac destule. si in timp ce imi povestea despre cum vrea altceva, mi-am dat seama ca eu nu vreau altceva. si ca sunt atat, dar atat de norocoasa! am parte de dates si girls night outs, de pre-sarbatoriri si sarbatoriri, de discutii de oameni maturi si alinturi de copii. am parte de filme bune si mancare facuta cu drag.

"adica tu te bucuri si de iubit si de sora?" da! si ma bucur la maxim de ei!
"din ciclul "si iubit si sora", mama mi-a pus pachet, de dimineata"

azi am reusit sa imi ating nu numai degetele de la picioare, ci mijlocul talpilor. fara sa flexez genunchii. dupa doar doua saptamani de random trying.

imi place.

si mi-am dat seama ca este timp. este timp de citit, este timp de vazut oameni, este timp de relaxare. de masaje si geluri anticelulitice, de creme hidratante, uleiuri de cocos si de masline, culori si rochii, dresuri si narghilele.

meh

i mean a cozy morning cu miere si scortisoara, geluit si cremuit si bagat la loc in pat, la citit. incerc un thriller saptamana asta. avea coperta draguta. apoi am aflat ca e partea a patra dintr-o serie. ah, am examen si n-am chef sa invat.

sub influenta

 Hai sa iti spun ceva.

Urasc cand oamenii schimba povestile. Cand incearca sa justifice lucruri pe care le-au facut, fara sa intreb. Si incep sa imi serveasca gogosi pe o tava mare pe care au intins-o in fata mea.

Urasc cand oamenii incearca sa ma convinga de lucruri despre care ei singuri stiu ca nu sunt adevarate.

Nu trebuie sa inventezi o poveste prin care sa te justifici. Nu pentru mine. In ciuda miturilor depre femei, cred ca cel mai bine, o femeie poate fi intelesa de o femeie. Nu o sa te judec pentru ca nu am de ce. Nu o sa te cert pentru ca nu sunt in pozitia de a te certa. Nu o sa te spun pentru ca nu suntem in clasele primare. Nu o sa iti dau sfaturi, nu pentru ca nu mi-ar pasa, ci pentru ca sunt satula de oameni care sunt experti in relatii - ale celorlalti. Nu vreau sa fiu unul dintre ei.

Nu o sa fac nimic pentru ca nu e treaba mea. Dar, te rog, nu ma minti by default. Mai ales cand nu intreb.

Ik hou van kerstmis.

Doar asa, pentru ca imi place sa cred ca stiu olandeza.
"It's all about the presents." "Nu este vorba despre asta..." "Ba stiu foarte bine despre ce e vorba." "Ok..."

Nu-mi place sa  ma contrazic cu tine.

Probabil ca stii ca e vorba de desfacut bradul cu sor'mea si admirat globuletele pe rand. Mai ales pe ultimele trei, din sticla, ramase "de cand era mami mica" si clopotelul auriu, tot de pe vremea aia. Despre catch up cu sor'mea, cu care abia daca mai am timp sa schimb o vorba in restul zilelor.

"Eu cred ca fiecare om caruia nu ii place craciunul ajunge sa intalneasca pe cineva caruia ii place, astfel incat, in fiecare casa, sa fie un brad, de craciun"

Despre adus aminte de anul trecut si din alti ani si despre planuri si intrebari.

"Imi aduc aminte ca anul trecut impodobeam bradul si ma gandeam ca o sa te muti si ca poate anul asta o sa impodobesc bradul singura"

Despre pus varful ala stramb si rupt si bagat beculetele in priza. Si despre stat si holbat cateva minute : "hai, ma, ca e frumos, asa stramb, cum e."

Si apoi, e vorba despre cadouri. Dar nu despre cadouri in sine, ci despre colindat cu sor'mea prin magazine pana picam lesinate de foame, de ras prosteste si de intors rupte acasa, pline de pungi. Anul asta, nu am mai avut timp de colindat in lung si in lat.

Probabil ca stii ca e vorba despre zilele alea in care stam pe langa maica'mea in bucatarie. Despre mirosul de placinte si de carnati. Despre masina de tocat carne si faina insirata peste tot. Despre tocat legume pentru salata de boeuf si facut maioneza. Despre inghesuit in bucatarie la o masa micuta, pe care abia daca au loc toate castronelele si castronasele. Iar in tot timpul asta, maica'mea afla ce am mai facut iar noi aflam ce se mai inrampla prin casa sau prin cartier. Cine a mai nascut si cine se mai insoara. Useless things.

Apoi, despre pus cadouri sub brad si strans toti langa bradul ala si desfacut cadouri, proband chestii si prostindu-ne. Avem o poza dintr-o iarna, in care aveam chiloti in cap. Because that's how we roll.

Si apoi, a doua zi, este vorba despre mancare. Dar nu despre mancare in sine, ci despre asezat fata de masa si pernutele rosii cu stelute. Despre inghesuit la masa aia mica si laudat "cele mai  bune sarmale" si "super salata de boeuf".

Si de cativa ani, mai este vorba si despre starea pe care o am inainte sa ajungi si tu, la masa.

Anul asta nu am mai avut timp de lucrurile astea. And that's how "nu simt ca vine craciunul" feeling sets up.

Helaas! Wand ik hou van kerstmis.

random thoughts

"Eram sigura ca tu esti secret santa-ul meu. Am stiut de cand am tras biletelele. Am avut un feeling." "De unde ai stiut?" 

"Nu te mai necaji, Ana."

"Mama, nu te recunosc. Nu-mi vine sa cred cat poti sa fii de toleranta."

"Fiecare stie ce compromisuri poate sa faca."

"Ne-am sarutat. Si ne-am plimbat cu liftul cateva etaje."

"Si voi cand aveti de gand sa va mutati? Mi-a povestit B. ce s-a intamplat atunci cu sora lui. Pacat."

"Mami, dar explica-mi si mie, cum vine treaba asta?"

"Mai am un pic si fac 26 de ani si... Nu se poate!"

"La Galati, normal. E scump sa faci o nunta in Bucuresti. Si, oricum, eu am mai multe rude acolo decat are B. aici. "

"Say something, I'm giving up on you" 

"Este frustrant! Eu de ce nu pot? Nu ma intereseaza ca ala poate. De ce nu pot eu? De ce nu sunt in stare?"

"Eu inca am senzatia ca am 20 de ani si ca pot oricand sa schimb placa. Pot oricand sa renunt la tot, daca imi ajunge cutitul la os si ma gandesc ca am timp. Ca inelul asta...nu stiu ce dracu' cauta pe degetul meu si ca, de fapt, nu o sa ma marit."

"Magic"

"Oricum, noi ne-am gandit sa mai stam cativa ani in chirie si apoi ne mutam la casa. Visul nostru a fost mereu sa stam la casa. Si strangem bani sa ne luam un teren in Brasov."

"Doamne, cat de tare ma plictisesc cu fetele astea...Vreau acasa. Si imi vreau cartea. "

"Na, stii cum e" "No, I don't..." "Poftim?" ":)"

Imi vine sa ma duc sa ii trag doua palme dupa ceafa si sa ii spun, de dragul liceului "ba, esti prost?"

Imi vine sa vin la tine sa iti spun sa-l inveti sa nu faca prostii pe care le-ai facut si tu. Sa nu uite, sa mai lase din orgoliu si din copilarii.

Ii spun ei sa nu faca greseli pe care le-am facut eu. Sa nu uite, sa ierte, sa vorbeasca si, mai ales, sa nu se grabeasca.

Mi-s dragi amandoi si mi-ar parea rau. Si-i greu sa duc toate astea. Cel mai greu e sa nu-ti pot spune. Mi-e de tine.

Ajung la vorba ta. "Nu vad nimic bun in jurul meu. Crezi ca noi putem?"

Azi m-am temut ca nu. Si inca mi-e teama. Si-as vrea sa fie sambata seara si sa dispara toate lucrurile astea. Sa-ti simt bratul peste mine, buzele pe ceafa si sa adorm gandindu-ma ca noi inca mai putem, nu ca ei nu mai pot.