daca a fost bine? da! a fost foarte bine. si suntem frumosi rau. c-asa suntem noi.
am avut chef de imbracat dragut. de pantofi cu toc.
-Ce inalta esti, nu trebuie sa ma mai aplec sa te pup.
am avut chef sa ma machiez. mult, cu pensule si farduri insirate peste tot pe birou. mi-a placut. mi-a adus aminte de serile in care cea mai mare problema era: crezi ca e prea mult?
-Ce crezi ca a zis M. cand a vazut toate fardurile la oglinda si pe chiuveta si prin chiuveta?
-Ce e la noi in baie... Salon de make-up profesional...
da. vreau atentie si sunt dependenta de afectiune.
dar acum doua luni, am invatat ca atentia pot sa o obtin usor. si nici de afectiune n-as avea cum sa duc lipsa.
poate de-asta nu ma mai crizez asa. poate asta trebuia sa invat. sa invat ca daca stau si (ma) plang, nu obtin nimic.
trebuia sa invat sa nu-mi mai fie frica de mine. si de ce are sa fie.
-Stop controlling yourself!
si ca sunt lucruri pe care nu am cum sa le controlez. dar cel mai important lucru pe care l-am invatat, este faptul ca lucrurile pe care nu le poti controla, nu sunt intotdeauna rele.
da, am avut o seara linistita. fizic si psihic.
ca mi-a mai zburat mintea? da.
ca la 12 noaptea, eram cu mihaela in lift, nu langa sergiu? da.
dar nu. nu m-am panicat.
pentru ca nu-mi mai este frica de mine.
si de ce are sa vina.
cel putin, deocamdata.
i don't want you to get mad.
why would i? it's none of my business. it never was.
ai o dilma?
just let it go.
easy like a glass of fresh squeezed orange juice, on a sunday morning.
3 ianuarie 2013
31 decembrie 2012
Cand o blonda platinata te scapa de probleme
si uratica, pe deasupra!
m-am trezit prost. am deschis calculatorul, mi-a picat un pic fata, apoi mi-am spus:
- Fatah (a nu se citi teroristic, ci pitipongistic), asta poate fi cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in ultimele 3 saptamani, fatah!
si asa este. acum, araba este araba mea draga. libaneza este libaneza mea draga. beirutul este beirutul meu drag. si atat. fara teama ca pot sa ii fac pe altii sa se simta prost. sau trist.
sunt tot eu, dupa o luna in liban. cum ar zice Draguta, "Ana, in varianta imbunatatita''
doar ca azi, in ultima zi din anul asta grozav, ma simt un pic mai usoara. mai usoara cu doua kg, fizic, si mult mai multe, psihic. acum, parca mi-e mai usor sa le rezolv pe celelalte.
ce sa zic, yan3ad 3laikun! :)
LU: Ah, NYE resolution: niste kile in minus si multa araba in plus. restul, vine de la T/sine.
m-am trezit prost. am deschis calculatorul, mi-a picat un pic fata, apoi mi-am spus:
- Fatah (a nu se citi teroristic, ci pitipongistic), asta poate fi cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in ultimele 3 saptamani, fatah!
si asa este. acum, araba este araba mea draga. libaneza este libaneza mea draga. beirutul este beirutul meu drag. si atat. fara teama ca pot sa ii fac pe altii sa se simta prost. sau trist.
sunt tot eu, dupa o luna in liban. cum ar zice Draguta, "Ana, in varianta imbunatatita''
doar ca azi, in ultima zi din anul asta grozav, ma simt un pic mai usoara. mai usoara cu doua kg, fizic, si mult mai multe, psihic. acum, parca mi-e mai usor sa le rezolv pe celelalte.
ce sa zic, yan3ad 3laikun! :)
LU: Ah, NYE resolution: niste kile in minus si multa araba in plus. restul, vine de la T/sine.
24 decembrie 2012
ah!
cand eram mica, ma obliga mamaie sa merg la biserica. dup-aia m-am dus de buna voie si nesilita de nimeni. si apoi n-am mai fost la biserica. pentru ca profii de religie ma speriau. cu iadul si cu dracii.
apoi popii, care se uita urat la tine, pentru ca sigur, sigur esti 'plin/a de pacate'.
iar eu, s-o spun pe-aia dreapta, pacatuiesc din reflex. pacate, dupa legea lor.
dar m-am simtit un pic vinovata, dupa ce n-am mai fost la biserica.
apoi am mai citit eu chestii si m-am gandit ca poate nu am asa mare nevoie de biserica. si ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. si ca nu este esential ca cel de langa mine sa stie ce cred eu, in cine, cum si de ce.
asta in timp ce, la facultate, am citit cate ceva despre islam. mai de voie, mai de nevoie.
de oameni care fac niste lucruri doar pentru ca asa e bine sau nu fac anumite lucruri pentru ca nu e bine, m-am saturat.
dar intotdeauna m-au fascinat oamenii care cred. si care au argumente.
si e si mai fascinant faptul ca am intalnit oameni diferiti, crescuti diferit, cu religii diferite, pasionati. care au argumente si pe care nu poti sa ii contrazici. separat.
am avut o micuta criza in liban. cand ma uitam la irina si la abigail, cum aveau o discutie interesanta (pe care eu si fb meu am intrerupt-o), cu argumente. Argumente ale Irinei, pe care nu stiu daca le intelege cu adevarat sau doar le-a preluat asa. Argumente ale lui Abigail, care nu prea stateau in picioare, logic vorbind. Dar ele pareau sa creada. Si le-am invidiat, un pic.
pe Sabina am invidiat-o la un moment dat, tot pentru asta.
pe Ahmed l-am invidiat, la un moment dat, pentru devotamentul lui si pentru argumentele pe care pur si simplu nu le puteai contraargumenta (daca nu cunosteai contextul in care lucrul ala a fost scris in Coran).
evrei, inca nu cunosc. nici nu am o dorinta nebuna, in ceea ce priveste.
dar m-am gandit eu, asa, ca as putea sa mai acord o sansa religiei. caci auzisem ca sunt oameni inteligenti prin locurile alea. si eram un pic incantata. mai mult pentru faptul ca o sa cunosc niste oameni noi. stim, problema mea.
numai ca de dimineata, m-am trezit intr-un loc in care oamenii cred ca daca tipa, striga, isi ridica mainile si se leagana, l-au gasit pe dumnezeu.
am plecat un pic dezamagita. de mine, mai mult.
se pare ca pana la urma, tot eu cu mine o sa o scoatem la capat.
apoi popii, care se uita urat la tine, pentru ca sigur, sigur esti 'plin/a de pacate'.
iar eu, s-o spun pe-aia dreapta, pacatuiesc din reflex. pacate, dupa legea lor.
dar m-am simtit un pic vinovata, dupa ce n-am mai fost la biserica.
apoi am mai citit eu chestii si m-am gandit ca poate nu am asa mare nevoie de biserica. si ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. si ca nu este esential ca cel de langa mine sa stie ce cred eu, in cine, cum si de ce.
asta in timp ce, la facultate, am citit cate ceva despre islam. mai de voie, mai de nevoie.
de oameni care fac niste lucruri doar pentru ca asa e bine sau nu fac anumite lucruri pentru ca nu e bine, m-am saturat.
dar intotdeauna m-au fascinat oamenii care cred. si care au argumente.
si e si mai fascinant faptul ca am intalnit oameni diferiti, crescuti diferit, cu religii diferite, pasionati. care au argumente si pe care nu poti sa ii contrazici. separat.
am avut o micuta criza in liban. cand ma uitam la irina si la abigail, cum aveau o discutie interesanta (pe care eu si fb meu am intrerupt-o), cu argumente. Argumente ale Irinei, pe care nu stiu daca le intelege cu adevarat sau doar le-a preluat asa. Argumente ale lui Abigail, care nu prea stateau in picioare, logic vorbind. Dar ele pareau sa creada. Si le-am invidiat, un pic.
pe Sabina am invidiat-o la un moment dat, tot pentru asta.
pe Ahmed l-am invidiat, la un moment dat, pentru devotamentul lui si pentru argumentele pe care pur si simplu nu le puteai contraargumenta (daca nu cunosteai contextul in care lucrul ala a fost scris in Coran).
evrei, inca nu cunosc. nici nu am o dorinta nebuna, in ceea ce priveste.
dar m-am gandit eu, asa, ca as putea sa mai acord o sansa religiei. caci auzisem ca sunt oameni inteligenti prin locurile alea. si eram un pic incantata. mai mult pentru faptul ca o sa cunosc niste oameni noi. stim, problema mea.
numai ca de dimineata, m-am trezit intr-un loc in care oamenii cred ca daca tipa, striga, isi ridica mainile si se leagana, l-au gasit pe dumnezeu.
am plecat un pic dezamagita. de mine, mai mult.
se pare ca pana la urma, tot eu cu mine o sa o scoatem la capat.
23 decembrie 2012
splina
-Cica s-ar putea sa fiu stresata, de-aia sa ma doara.
am citit eu una pe net:
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
problema e ca nu am mai fost de mult depresiva. de vreo patru ani si ceva. si nu mai stiu exact cum se manifesta.
acum doar, nu prea pot sa dorm noaptea, nu prea pot sa ma concentrez pentru ca nu prea am chef de nimic.
ma mai bufneste asa, din cand in cand, plansul. si plang un pic. pana imi dau seama ca nu stiu de ce plang. si nu prea am cui ma plange. serios. ca misto, fac toata ziua.
Take me out tonight
Where there's music and there's people
And they're young and alive
nu stiu ce o sa fac cu disertatia. si pana la disertatie, nu stiu ce o sa fac cu facultatea. pana la facultate, nu stiu ce o sa fac cu sesiunea asta.
apoi, nu stiu ce o sa fac cu munca. si pana la munca... nu stiu ce o sa fac cu mine.
si pana la mine, mai am cateva persoane cu care nu stiu ce sa ma fac.
as pleca.. nici macar in liban. undeva. sa nu ma stie nimeni.
stiu ca o sa muncesc de craciun. si apoi o sa stau singura, ca trista. sau cu prietenul meu, internetul.
am avut doua saptamani in care m-am simtit singura. apoi a fost bine.
si apoi, nu stiu ce a mai fost. desi imi aduc aminte tot. cu detalii. si cuvinte.
Driving in your car
I never, never want to go home
si crezi ca mie imi place? sa nu mai am de ce ma prinde, ca sa ma tin pe picioare? crezi ca eu nu stiu ca nu e bine? dar crezi ca pot sa controlez asta? si daca da, cat timp? cat o sa-mi ia pana sa obosesc iar? si sa o iau de la capat.
And if a double-decker bus crashes into us
To die by your side is such a heavenly way to die
you got to love the lovely smiths
dap. din toata... splina mea depresiva.
am citit eu una pe net:
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
problema e ca nu am mai fost de mult depresiva. de vreo patru ani si ceva. si nu mai stiu exact cum se manifesta.
acum doar, nu prea pot sa dorm noaptea, nu prea pot sa ma concentrez pentru ca nu prea am chef de nimic.
ma mai bufneste asa, din cand in cand, plansul. si plang un pic. pana imi dau seama ca nu stiu de ce plang. si nu prea am cui ma plange. serios. ca misto, fac toata ziua.
Take me out tonight
Where there's music and there's people
And they're young and alive
nu stiu ce o sa fac cu disertatia. si pana la disertatie, nu stiu ce o sa fac cu facultatea. pana la facultate, nu stiu ce o sa fac cu sesiunea asta.
apoi, nu stiu ce o sa fac cu munca. si pana la munca... nu stiu ce o sa fac cu mine.
si pana la mine, mai am cateva persoane cu care nu stiu ce sa ma fac.
as pleca.. nici macar in liban. undeva. sa nu ma stie nimeni.
stiu ca o sa muncesc de craciun. si apoi o sa stau singura, ca trista. sau cu prietenul meu, internetul.
am avut doua saptamani in care m-am simtit singura. apoi a fost bine.
si apoi, nu stiu ce a mai fost. desi imi aduc aminte tot. cu detalii. si cuvinte.
Driving in your car
I never, never want to go home
si crezi ca mie imi place? sa nu mai am de ce ma prinde, ca sa ma tin pe picioare? crezi ca eu nu stiu ca nu e bine? dar crezi ca pot sa controlez asta? si daca da, cat timp? cat o sa-mi ia pana sa obosesc iar? si sa o iau de la capat.
And if a double-decker bus crashes into us
To die by your side is such a heavenly way to die
you got to love the lovely smiths
dap. din toata... splina mea depresiva.
15 decembrie 2012
inca nu s-au asezat toate
am terminat cu bradul azi. si am facut si curat in camera.
si mi-a trecut, asa, prin cap, ca nu stiu ce s-a intamplat. but i'm a (beautiful?) mess again.
si logic vorbind, ar trebui sa ma asez, un pic, cu mine, la o cafea. si sa imi spun ca nu se mai poate. ca trebuie sa dorm normal, sa ma trezesc la o ora normala, asa cum se trezesc toti oamenii de treaba. sa nu mai am vise tampite noaptea. sa o iau ca pe o chestie pe care trebuie sa o fac pentru mine.
sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa-mi dau demisia. pentru ca nu imi permit sa imi dau demisia.
-Gata, ti-ai pus ochelarii? Te intorci la viata ta de fata cuminte?
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Sigur ca nu. Nici nu-ti dai seama.
Nu exista nu vreau, nu pot, nu stiu!
-Cred ca esti confuza. Ca inca nu stii ce vrei.
-Ba stiu exact ce imi doresc.
-Da? Esti sigura?
-Foarte sigura!... Ce-i cu zambetul ala?
-Mai asteapta un pic.
am atatea de facut!
The day you realize there's not enough time, because you wanna live forever.
Eu. Cu ochelarii mei. In viata mea, de fata cuminte. La care m-am intors. Dupa ce mi-am cunoscut celalalt eu. De care, parca imi place, un pic, asa.
we will see with time, be patient...
go with the flow
ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum.
Tu nu vezi cat esti de muci?
Este legat de toti acei 15 din viata mea.
si mi-a trecut, asa, prin cap, ca nu stiu ce s-a intamplat. but i'm a (beautiful?) mess again.
si logic vorbind, ar trebui sa ma asez, un pic, cu mine, la o cafea. si sa imi spun ca nu se mai poate. ca trebuie sa dorm normal, sa ma trezesc la o ora normala, asa cum se trezesc toti oamenii de treaba. sa nu mai am vise tampite noaptea. sa o iau ca pe o chestie pe care trebuie sa o fac pentru mine.
sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa-mi dau demisia. pentru ca nu imi permit sa imi dau demisia.
-Gata, ti-ai pus ochelarii? Te intorci la viata ta de fata cuminte?
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Sigur ca nu. Nici nu-ti dai seama.
Nu exista nu vreau, nu pot, nu stiu!
-Cred ca esti confuza. Ca inca nu stii ce vrei.
-Ba stiu exact ce imi doresc.
-Da? Esti sigura?
-Foarte sigura!... Ce-i cu zambetul ala?
-Mai asteapta un pic.
am atatea de facut!
The day you realize there's not enough time, because you wanna live forever.
Eu. Cu ochelarii mei. In viata mea, de fata cuminte. La care m-am intors. Dupa ce mi-am cunoscut celalalt eu. De care, parca imi place, un pic, asa.
we will see with time, be patient...
go with the flow
ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum.
Tu nu vezi cat esti de muci?
Este legat de toti acei 15 din viata mea.
13 decembrie 2012
4 decembrie 2012
stop
Why are you talking Romanian when you're talking to me?
Pentru ca asa imi vine :))
Stop talking Romanian to me!
But you seem to understand what I am saying.
Yes. I understand... nothing. :))
Pentru ca asa imi vine :))
Stop talking Romanian to me!
But you seem to understand what I am saying.
Yes. I understand... nothing. :))
29 noiembrie 2012
''Ochii tai fac vraji.''
Da, prin locurile astea, asa se pare. Si asta nu este intotdeauna de bine. Si nu intotdeauna pentru ca imi doresc.
O sa-mi fie dor de guma cu scortisoara.
De insirat hainele prin camera la uscat.
Sa ma trezesc dimineata si abia sa astept sa vad locuri noi si sa cunosc alti oameni.
Sa facem planuri unde mancam la pranz si sa calculez cati bani am voie sa dau intr-o zi, cat sa-mi ajunga pana plec.
Sa dau miercuri seara, la quizz night, banii pentru toata saptamana.
-Ce ti-a placut cel mai mult aici?
-Mi-au placut oamenii. Mult. De fiecare data cand cunosc pe cineva, am senzatia ca l-am mai vazut si ca il stiu de-o viata. Aseara m-am trezit vorbind in romana. Si nu intelegeam de ce se uita lumea atat de ciudat la mine.
Mi-au placut valurile si mirosul de mare. Mi-au placut apusurile si lumina de apus, pe stanci si pe cladirile de piatra, din Jounieh.
Mi-a placut si imi place sa ma prostesc in araba, atat cat stiu.
''Stop speaking Arabic, you're killing me.''
mashrou' leila - fasateen (just to remember)
Mai e putin. Oare cati isi vor mai aminti de mine, dupa 9 decembrie ?
O sa-mi fie dor de guma cu scortisoara.
De insirat hainele prin camera la uscat.
Sa ma trezesc dimineata si abia sa astept sa vad locuri noi si sa cunosc alti oameni.
Sa facem planuri unde mancam la pranz si sa calculez cati bani am voie sa dau intr-o zi, cat sa-mi ajunga pana plec.
Sa dau miercuri seara, la quizz night, banii pentru toata saptamana.
-Ce ti-a placut cel mai mult aici?
-Mi-au placut oamenii. Mult. De fiecare data cand cunosc pe cineva, am senzatia ca l-am mai vazut si ca il stiu de-o viata. Aseara m-am trezit vorbind in romana. Si nu intelegeam de ce se uita lumea atat de ciudat la mine.
Mi-au placut valurile si mirosul de mare. Mi-au placut apusurile si lumina de apus, pe stanci si pe cladirile de piatra, din Jounieh.
Mi-a placut si imi place sa ma prostesc in araba, atat cat stiu.
''Stop speaking Arabic, you're killing me.''
mashrou' leila - fasateen (just to remember)
Mai e putin. Oare cati isi vor mai aminti de mine, dupa 9 decembrie ?
17 noiembrie 2012
fy nihayat il-yom
Am cunoscut in doua saptamani, oameni, cati n-am cunoscut intr-o viata.
- Dar cum de ai observat asta ?
- Eh, nici nu stii tu cate observ eu.
- Tu nu prea ma placi, nu ? Spune sincer.
- De ce crezi ca nu te plac ?
- Pentru ca esti genul de om care tace, asculta si observa lucruri pe care altii nu le vad. Dar esti crescuta frumos si nu spui nimic, esti toleranta.
De fapt, imi placi. Ma faci sa ma simt bine. Ca om.
Pentru ca eu sunt genul de om care merge la cineva acasa, doar ca sa vada un film. Aveam 19 ani. Si acum as face la fel.
Sunt genul de om care nu crede ca tipul de la bar imi zambeste pentru ca se da la mine, ci pentru ca si eu zambesc oamenilor, fara sa vreau ceva de la ei.
Sunt genul de om care nu crede ca cineva necunoscut, care te saluta pe strada, e beat. Si eu ma trezesc razand pe strada, cand primesc cine stie ce mesaj.
Si nu cred ca daca o persoana iti spune ca e singura, vrea sa o ajuti sa scape de singuratate.
Si daca, se intampla sa ma asez langa un armean simpatic, care vrea sa vorbeasca in araba sau in franceza cu mine, nu e pentru ca sunt topita dupa el, si nici ca sa nu te las pe tine sa vorbesti cu el. E pentru ca, in sfarsit, am gasit si eu, in tot orasul asta plin de libanezi, unul care are rabdare sa ma balbai trei minute pana pun o intrebare. Si care imi raspunde la toate intrebarile pe care le pun, legate de cuvinte si expresii. Si nu, nu cred ca asteapta ceva in schimb.
La fel cum Patrick s-a plimbat o ora si ceva, cu noi, azi, pana am gasit locul unde voiam sa ajungem. Fara sa ne cunoasca.
Asta e diferenta dintre noi doua. Tie orice om ti se pare dubios. Tu nu dai nimanui nicio sansa.
E adevarat ca nu sunt genul care comenteaza. Ca, dupa mine, fiecare face ce si cum il taie capul. Ca nu cred ca am dreptul sa judec.
E adevarat ca imi place sa ma placa lumea. Si ca de fiecare data cand aflu ca cineva nu ma place, e un mic sfarsit al lumii mele. Dar de ce ? Ce am facut ? Ce am zis ? Mai ales daca mie imi place.
Dar dupa o zi plina de oameni care imi zambesc, care se poarta frumos si care ma plac -sau dupa o noapte plina de fum de narghilea si vin sau alte asemenea- ajung acasa. Si imi dau seama ca nu am credit sa trimit mesaje la 3 noaptea. Si tot ce vreau, atunci, e sa fie langa mine. Sa-i simt respiratia in ceafa si sa stiu ca daca ma trezesc noaptea si intind mana dupa el, in pat, il gasesc. Sa il mangai cand il simt ca tresare in somn. Sa ma stranga in brate, cu atat mai tare, cu cat ma misc mai mult. Chiar daca dimineata nu mai stie nimic.
Fy nihayat il-yom, nu mai conteaza cate expresii m-a invatat Coco, ca tipul de la bar mi-a dat pepsi chiar daca nu aveam toti banii, sau ca domnul Dan a fost ocupat toata saptamana. Ca Abigail mi-a spus ca arat foarte bine in rochita aia sau ca doamna de la magazin crede ca sunt libaneza.
Cum ar zice Madalin, adorm pe Lana del Rey, in fiecare seara.
- Dar cum de ai observat asta ?
- Eh, nici nu stii tu cate observ eu.
- Tu nu prea ma placi, nu ? Spune sincer.
- De ce crezi ca nu te plac ?
- Pentru ca esti genul de om care tace, asculta si observa lucruri pe care altii nu le vad. Dar esti crescuta frumos si nu spui nimic, esti toleranta.
De fapt, imi placi. Ma faci sa ma simt bine. Ca om.
Pentru ca eu sunt genul de om care merge la cineva acasa, doar ca sa vada un film. Aveam 19 ani. Si acum as face la fel.
Sunt genul de om care nu crede ca tipul de la bar imi zambeste pentru ca se da la mine, ci pentru ca si eu zambesc oamenilor, fara sa vreau ceva de la ei.
Sunt genul de om care nu crede ca cineva necunoscut, care te saluta pe strada, e beat. Si eu ma trezesc razand pe strada, cand primesc cine stie ce mesaj.
Si nu cred ca daca o persoana iti spune ca e singura, vrea sa o ajuti sa scape de singuratate.
Si daca, se intampla sa ma asez langa un armean simpatic, care vrea sa vorbeasca in araba sau in franceza cu mine, nu e pentru ca sunt topita dupa el, si nici ca sa nu te las pe tine sa vorbesti cu el. E pentru ca, in sfarsit, am gasit si eu, in tot orasul asta plin de libanezi, unul care are rabdare sa ma balbai trei minute pana pun o intrebare. Si care imi raspunde la toate intrebarile pe care le pun, legate de cuvinte si expresii. Si nu, nu cred ca asteapta ceva in schimb.
La fel cum Patrick s-a plimbat o ora si ceva, cu noi, azi, pana am gasit locul unde voiam sa ajungem. Fara sa ne cunoasca.
Asta e diferenta dintre noi doua. Tie orice om ti se pare dubios. Tu nu dai nimanui nicio sansa.
E adevarat ca nu sunt genul care comenteaza. Ca, dupa mine, fiecare face ce si cum il taie capul. Ca nu cred ca am dreptul sa judec.
E adevarat ca imi place sa ma placa lumea. Si ca de fiecare data cand aflu ca cineva nu ma place, e un mic sfarsit al lumii mele. Dar de ce ? Ce am facut ? Ce am zis ? Mai ales daca mie imi place.
Dar dupa o zi plina de oameni care imi zambesc, care se poarta frumos si care ma plac -sau dupa o noapte plina de fum de narghilea si vin sau alte asemenea- ajung acasa. Si imi dau seama ca nu am credit sa trimit mesaje la 3 noaptea. Si tot ce vreau, atunci, e sa fie langa mine. Sa-i simt respiratia in ceafa si sa stiu ca daca ma trezesc noaptea si intind mana dupa el, in pat, il gasesc. Sa il mangai cand il simt ca tresare in somn. Sa ma stranga in brate, cu atat mai tare, cu cat ma misc mai mult. Chiar daca dimineata nu mai stie nimic.
Fy nihayat il-yom, nu mai conteaza cate expresii m-a invatat Coco, ca tipul de la bar mi-a dat pepsi chiar daca nu aveam toti banii, sau ca domnul Dan a fost ocupat toata saptamana. Ca Abigail mi-a spus ca arat foarte bine in rochita aia sau ca doamna de la magazin crede ca sunt libaneza.
Cum ar zice Madalin, adorm pe Lana del Rey, in fiecare seara.
11 noiembrie 2012
caci
...ma mai apuca, asa, cateodata, un dor nebun. De nu stiu ce. De mine. De mine, asa cu vreau sa fiu. Asa cum trebuie sa fiu.
E ca la 14 ani, cand voiam ceva si nu stiam ce.
Dar stiu de ce. Pentru ca inca nu imi ajung eu mie. Si nu stiu ce as putea sa fac.
Am vazut azi, un om trist.
- Arati ca si cum ai suferi dupa ceva.
- Da. Dupa tineretea mea pierduta.
Inca nu imi ajung eu mie. Dar sa mai ajung si altcuiva. Cati s-ar multumi doar cu atat, cand nici eu nu vreau sa o fac.
...te duce unde vrei. Da` unde vrei tu sa te duci.
Si atunci? De ce te mai plangi? De ce iti mai pui intrebari? De ce te mira inca o dezamagire? De ce mai pierzi timpul?
E frumos aici. Si e timp de toate.
Intotdeauna am crezut ca in tarile astea, timpul trece mai incet.
Daca as vrea sa traiesc aici?
Nu. Pentru ca imi place. Imi place la nebunie! Si vreau sa ramana asa.
As vrea, doar, sa indraznesc mai multe. Caci acum e momentul.
E ca la 14 ani, cand voiam ceva si nu stiam ce.
Dar stiu de ce. Pentru ca inca nu imi ajung eu mie. Si nu stiu ce as putea sa fac.
Am vazut azi, un om trist.
- Arati ca si cum ai suferi dupa ceva.
- Da. Dupa tineretea mea pierduta.
Inca nu imi ajung eu mie. Dar sa mai ajung si altcuiva. Cati s-ar multumi doar cu atat, cand nici eu nu vreau sa o fac.
...te duce unde vrei. Da` unde vrei tu sa te duci.
Si atunci? De ce te mai plangi? De ce iti mai pui intrebari? De ce te mira inca o dezamagire? De ce mai pierzi timpul?
E frumos aici. Si e timp de toate.
Intotdeauna am crezut ca in tarile astea, timpul trece mai incet.
Daca as vrea sa traiesc aici?
Nu. Pentru ca imi place. Imi place la nebunie! Si vreau sa ramana asa.
As vrea, doar, sa indraznesc mai multe. Caci acum e momentul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)