asa-mi vine uneori

pana acum niste ani, pe vremea asta, dadeam drumul la vama veche, scoteam capul pe geam si nu visam decat mare. n-am mai ascultat de mult vama veche. si pana la mare, tre' sa vad cum imi organizez ziua de maine.
noaptea, cand plec de la munca, sunt oameni pe calea victoriei, mergand aiurea. si-s fete imbracate dragut si-mi vine-un chef de nedus acasa... si-un chef de plimbat aiurea. si-un chef de intors cu tine acasa.

acum un an fara 3 saptamani, ti-am spus, pe jumatate adormita, ca nu vreau sa pleci. "unde?" "nicaieri"
mai raman cu spaime d-astea dupa ce aud alte povesti. niste traume din copilarie, tot am si eu.

mi se intampla odata la o perioada de timp sa se subrezeasca ce-am construit de la sfarsit de februarie, incoace. sa se clatine totul, sa pierd o noapte-doua cu tot felul de ganduri.sa plang de nervi. si de dor. si de nervi ca mi-e dor. ca mi-am jurat eu mie ca nu-mi mai fac asta. ca mi-am jurat eu mie ca nimic n-o sa ma mai surprinda, n-o sa ma mai ia pe nepregatite si n-o sa mai doara.

Proiect nou

sper ca macar pe asta sa il duc pana la capat.

ieri

cand am plecat de la biblioteca, mirosea peste tot a tei.
si am vrut sa-mi iau cirese. dar nu mi-am mai luat.

vinerea trecuta m-am hotarat sa nu mai fiu geloasa (cuie2)

e drept ca vinerea trecuta a fost o vineri foarte weird.
imi amintesc ca am avut o perioada, printr-a saptea- a opta, foarte calma. apoi s-a intamplat ceva. nu stiu ce, caci niciun eveniment notabil nu a avut loc in perioada aia. in afara de capacitate.

sabina zice ca tre' sa scap de chestiile urate din trecut. ca tre' sa le spun cu voce tare si sa scap de ele. e adevarat ca sunt vreo doua-trei lucruri pe care nici in gand nu indraznesc sa mi le spun, dar sa le spun cu voce tare. sau sa le povestesc si altcuiva. de scarba. sau de rusine.

de rusinea mea.

aveam 17 ani si faceam multe prostii. intr-o dupa-amiaza, in fata unuia dintre ministerele alea de pe la unirii, mi-a trecut prin cap ca nu insemn mare lucru. aveam un hanorac urat si colega mea de banca spunea ca o sa ajung o casnica trista. pentru ca nu aveam chef sa socializez cu ea. ma speriau amenintarile cu sinuciderea si credeam toate povestile pe care le auzeam la telefon.
am scapat de multe din astea. astfel am invatat ce nu se face.
eu, cel putin, am o scuza : aveam 17 ani.
astazi, am sa scap si de restul.

de rusinea altora.

aveam 14 ani si in vara aia am mers prima data cu bicicleta. si mai era radu, pe care nu-l cunoasteam, n-am vorbit niciodata cu el; un soi de var de nu stiu ce grad, care statea in pragul casei si radea de mine, ca ma chinuiam pe bicicleta. asta-i partea frumoasa de care-mi aduc aminte. apoi vin zile intregi in care am stat inchisa in camera, tresarind de fiecare data cand se deschidea usa sau trecea cineva prin fata geamului. ma rugam sa vina ai mei sa ma duca la tara, la mamaie. sau sa ma ia acasa. nasa era sigura ca sunt deocheata. caci in satul ala, si astazi, deochiul este sursa tuturor relelor. un om beat, care nu stie ce face este ceva absolut normal.
eu am avut un singur bunic. si a murit cand aveam aproape 2 ani.
am sa scap si de asta,  azi.

vinerea trecuta am hotarat sa nu mai fiu geloasa

inundatie

a inceput cu baietii de la tehnic, stand cu urechea lipita de un perete :
-curge.
-da, se aude curgand.
apoi a inceput sa curga apa prin pereti. am strigat la ahmed si el a inceput sa rada nervos. apoi a taiat niste sticle, a imprastiat niste servetele pe care le-a tot golit/stors pe geam.
nu ma asteptam sa fie ce-a fost prin oras.
ne-am distrat azi.

eu nu rog lumea. eu nu ma milogesc. eu imi cer scuze si atat. eu nu cer o a doua sansa. nici nu o refuz daca mi se da. dar nu o cer. end of story.

in alta ordine de idei, ploaia asta ma face sa vreau sa dorm mult si sa ma gandesc aiurea. da, e vreme de strans in brate si de inghesuit pe un colt de pat, in brate calde, sub cearsafuri reci, care-ti fac pielea, asa...inca n-am gasit o expresie draguta pentru asta.

sa vin acasa tarziu, rupta de oboseala si sa dooorm. fara sa tresar speriata de munca sau de meditatii. sa dorm.

am auzit azi, ca razbunarea unei femei e crunta

se simte

sesiunea.
nu asa, ca in anii de araba, adica odata cu sesiunea sa vina si teroarea.
doar niste eseuri, proiecte, traduceri si altele.

mi-a trecut prin cap ca am prostul obicei de-a colectiona traume. si mai stiu pe cineva ce colectioneaza cosmaruri. si-mi tot face surprize pe la metrou. intr-o dimineata, mi-a dat o goffra intreaga.

din 4 mesaje care-mi trec prin cap, sa zicem, intr-o noapte, 3 le sterg dupa ce le-am scris, pun telefonul la loc, sub perna, si incep sa conjug verbe la araba, in gand. mi se intampla de vreo 2 luni. eu nu-s asa. eu vorbesc si povestesc si ma gandesc aiurea. dar un singur lucru bun am invatat de la mihaela. e naspa sa-si intinda cineva libertatea peste libertatea ta.

am un text despre energia electrica din Arabia Saudita. La naiba!

am... (Burn baby, burn!)

 Si cate-un zambet imi tot scapa/ Ma gandesc la tine
... vrut sa scriu o postare cu titlul "15" in care sa vorbesc despre blog, despre dosarul pentru autorizatie si alti 15 din viata mea.
... gastrita; si ustura ca naiba, mai ales dimineata.
... margineanu pe repeat

'Ce bine ca esti' s-a mai spus/ Si n-am sa mai caut cuvinte
... "implinit" 250 de post-uri de forum, ieri
... vazut inca un film din seria Depp-Burton
... mai invatat ceva la araba


De-acum nu mai vreau sa alerg
... purtat ochelarii pe drumul spre casa
... spus : "Nu se poate, eu nu sunt singura." si a fost nice
... ras, vorbit in araba, ne-am prostit aiurea.
... vorbit despre vise si vrajitoare si alte prostii de dat fiori
... uitat de 'shhh, se uita lumea la noi'
... purtat bluzita alba, cu buzunare si nasturei pe spate

Esti tot ce mi-am putut imagina/Esti mult mai mult de-atat
... atat de multe de facut, ca nu stiu cu ce sa incep.

Esti tot intr-un cuvant

nu mai stiu...

...cand am stat ultima data pana noaptea, tarziu, sa conjug verbe, la araba. De obicei, ma plictiseam repede. Dupa pauza asta, parca sunt mai usor de inteles. Parca s-au asezat toate si acum nu mai sunt asa de incalcite. Si nu stiu cum sa fac sa le invat, pe toate, mai repede. Sa ma trezesc intr-o dimineata si sa-mi fie la fel de usor ca in franceza.

ar trebui sa incep sa iau iar magneziu, caci ma trezesc tarziu.

in alta ordine de idei, as vrea sa pot face mai mult. parca-s un pic mai egoista decat de obicei.

am vazut azi

o fusta albastra, cu buline albe. pe o fata.

taximetristii

De-a lungul timpului am tot dezvoltat diverse fobii, ca de exemplu teama aia de scarile rulante sau de scaunul din dreapta-fata al masinii, sau de taximetristi.
Asta cu taximetristii, e de naspa. Am avut mult timp cosmaruri cu taximetristi care ma urmareau sa ma omoare. Nu stiu cum, dar intotdeauna taximetristul era un vecin de-al meu. (Ceea ce ma face sa ma gandesc ca mi-e teama si de vecini. Teama explicabila, avand in vedere cartierul.) Si acum, de fiecare data cand stiu ca tre' sa chem un taxi, imi imaginez chestii cu paduri si diverse membre in diverse valize.
Mi s-a mai domolit teama asta cand am inceput sa lucrez la ceainarie si volens nolens, veneam cu taxiul acasa, seara.
Cand m-am angajat la aceasta distinsa (sau nu) firma la care lucrez si in ziua de astazi, mi-am dat seama ca daca merg cu taxiul acasa, scutesc din calatoriile de metrou, desi mi-am facut abonament,de curand. Una peste alta, a inceput sa-mi placa.
Intr-o seara, am prins un taximetrist simpatic, a cantat tot drumul, cat l-au tinut plamanii. Hai ca nu e asa rau, mi-am zis. Pana in seara asta.
Taximetristul din seara asta se uita la mine, nu la drum. Mi-a zis de cincizeci de ori ca ii place ca am ramas ultima, ca lui ii place sa mearga cu mine acasa. Si cand am coborat mi-a spus ca o sa se uite dupa mine maine. Si, la dracu', maine sunt tot pe shift-ul de seara.