Portocale

Daca in camera copilului se gasesc rafturile cu carti asezate in functie de varsta, astfel incat copilul sa ajunga la raftul potrivit cand are varsta potrivita pentru acele carti, o sa-si doreasca sa creasca mai repede?

In alta ordine de idei, am avut parte de Craciunul ala despre care nu stii cum trebuie sa fie, dar il simti ca fiind Craciun.

In camera miroase a portocale, a brad si a suc de mere.

SF

"Filmele astea de pe AXN sunt ca niste bucatarii subterane."

asta pentru ca "Factorul uman este imprevizibil."

"Intoarcerea Micului Print"-Jean-Pierre Davidts

"Daca cineva tace, nu inseamna ca nu sufera.
[...]
-Floarea mea, a adaugat el apoi, si-a pierdut un spin. N-a zis nimic, dar a durut-o, stiu bine. Am vazut o lacrima prelingandu-se pe varful uneia din frunzele sale.
Invins de curiozitate, l-am intrebat de ce-si pierduse trandafirul sau un spin.
-Din mandrie."

"Asa sunt cei mari, isi trag puterea din slabiciunile celorlalti."

"Lumea nu cumpara neaparat lucruri utile, ci lucruri de care cred ca au nevoie."

"Micul Print dadu drumul oii ca sa-si dezmorteasca picioarele si cauta sa afle de unde se auzea taraboiul. Venea de la o masinarie monstruos de mare, ale carei dimensiuni ar fi facut pana si baobabii sa se-nverzeasca de invidie."

"-Unde-i planeta ta? am vrut eu sa aflu.
-Ce conteaza? Cand esti departe, acasa se afla intotdeauna aici, a rostit el intelept, atingandu-si pieptul in dreptul inimii."

"-Ce vrei sa insinuezi, ca exista altceva mai important decat culorile?"

"Intelese insa ca, oricat de marinimos si curajos ar fi, inima e totusi neputincioasa in fata spiritelor marginite, care se folosesc de otelul docil ca sa-si atinga scopurile."

"-Flori, dar uite, sint peste tot in jurul nostru. Nu-ti ajung?
-Nu-i acelasi lucru. Niciuna nu seamana cu floarea mea. E orgolioasa, dar si temerara, uneori se intampla sa se laude prea mult, dar tocmai defectele ei ma fac s-o indragesc atat de mult. Si-apoi, cred ca se plictiseste de una singura, acolo, chiar daca n-ar recunoaste-o nici in ruptul capului."

"Omul este o fiinta stranie. Nu tolereaza decat ceea ce reuseste sa supuna, inclusiv proprii-i semeni. Pentru el, totul trebuie sa fie structurat, ordonat, compartimentat, rationalizat. La drept vorbind, el insusi e incapabil sa se stapaneasca. Daca e lasat de capul lui, comite cele mai mari abuzuri. Asta ascunde o doza de orgoliu: omul se inchipuie pe sine ca centru al universului, dar universul e atat de mare, iar el atat de mic, incat unul se poate invarti foarte bine fara celalalt. Si pentru ca asta doare, isi varsa naduful inregimantand tot ceea ce-l inconjoara."

"-Important, a spus el ca pentru sine, nu este atat ceea ce facem, cat timpul pe care-l acordam acestui lucru. Sa consacri un anumit timp unui asfintit de soare sau unei harti, inseamna sa-i arati aprecierea ta, sa arati ca esti recunoscator pentru aceasta clipa pretioasa pe care ti-o ofera viata."

"Deseori, avem prostul obicei sa acordam fleacurilor o importanta mult prea mare: un graunte de nisip ajunge sa se transforme intr-un munte. Problemele cele mai mari, sunt mai putin spinoase decat s-ar crede si au ciudata insusire de-a disparea ca prin farmec, daca nu-si gasesc dezlegarea in chip miraculos, atunci cand te astepti mai putin."

"Micul Print"- Antoine de Saint-Exupery

"Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le tot dea intruna lamuriri"


"Asa ca eu, de-a lungul vietii mele, am avut o sumedenie de lagaturi cu o sumedenie de oameni seriosi. Mi-am petrecut multa vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte indeaproape. Ceea ce nu mi-a prea imbunatatit parerea despre ei."


"Desenul meu e insa,mult mai putin fermecator decat modelul. Nu e vina mea. Oamenii mari, pe cand aveam 6 ani, ma facusera sa-mi pierd orice incredere in cariera mea de pictor[...]"


"Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate.Nu va intreaba niciodata: "Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri ii plac mai mult? Face colectie de fluturi?" Ci intreaba: "Cati ani are? Cati frati are?Cate kg cantareste?Cat castiga tatal lui?" Numai atunci ei cred ca il cunosc. Daca le spui oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis"... ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spui: "Am vazut o casa care costa o suta de mii de franci. "Ce frumoasa e!" vor exclama atunci."



"Asa sunt ei, nu le-o luati in nume de rau! Copiii trebuie sa fie foarte ingaduitori cu oamenii mari."


"Sunt 6 ani de cand prietenul meu, luandu-si oaia, a plecat. Daca incerc sa-l zugravesc aici, e pentru ca nu vreau sa-l uit. E lucru trist sa uiti un prieten. Nu oricine a avut un prieten. Si s-ar putea sa ajung asemenea oamenilor mari, care nu se mai gandesc decat la cifre."


"Prietenul meu nu dadea niciodata explicatii. Credea,poate, ca-i seman. Eu insa, nu sunt in stare sa deslusesc oile prin scandura lazilor.Poate sunt intrucatva asemenea oamenilor mari.Trebuie sa fi imbatranit si eu."


"-Stii... cand esti trist, iti place sa privesti apusul soarelui..."


"-Spinii atunci, la ce folosesc?
-Spinii nu folosesc la nimic! Sunt curata rautate din partea florilor!
-Vai! Nu te cred!Florile-s plapande. Sunt nestiutoare.Isi fac si ele curaj cum pot. Se cred grozave cu spinii lor..."


"-Stiu undeva o planeta pe care se afla un Domn roscovan.Care n-a mirosit niciodata o floare. N-a privit niciodata o stea. N-a iubit pe nimeni niciodata. N-a facut nimic altceva niciodata, decat socoteli. Si toata ziua spunea ca si tine: "Eu sint om serios!Eu sint om serios!" si nu mai poate de trufie. Acela insa nu e om, e o ciuperca!"


"-Intocmai!Trebuie sa ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare sa dea.Autoritatea se bizuie, inainte de orice, pe ratiune."


"-Te vei judeca, atunci, pe tine insuti,spuse regele. E lucrul cel mai greu. A te judeca pe tine insuti e mult mai greu decat a-l judeca pe altul. Daca ajungi sa te judeci cum trebuie, inseamna ca esti cu adevarat un intelept."


"-Floarea mea e efemera si nu are decat 4 spini, ca sa se apere de lume!Iar eu am lasat-o singura acasa!"


"Tare s-ar mai socoti jignita daca ar vedea una ca asta... nu s-ar mai opri din tuse si s-ar preface chiar ca moare, ca sa scape de rusine. Iar eu as fi, desigur, nevoit sa ma prefac c-o ingrijesc, pt ca altminteri, ca sa ma indurereze si pe mine, s-ar lasa sa moara cu adevarat..."


"Tu nu est deocamdata pt mine decat un baietas,aidoma cu o suta de mii de baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe[...].Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pt mine fara seaman in lume.Eu voi fi pt tine, fara seaman in lume...[...]
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim.Oamenii mari nu mai au timp sa cunoasca nimic.Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni,oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma! [...]
Trebuie sa ai foarte multa rabdare. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine... [...]
Si asa micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:
-Vai! zise vulpea... Am sa plang.
-Din vina ta,zise micul print, eu nicidecum nu-ti voiam raul, tu ai vrut sa te imblanzesc...
-Asa e,zise vulpea. [...] Devii raspunzator pentru ceea ce ai imblanzit."


"Trebuie sa ocrotim cu grija lampile: orice adiere e in stare sa le stinga..."


"Imi aminteam de vulpe.Risti sa mai si plangi putin, daca te-ai lasat imblanzit..."


"Steaua mea e prea micuta, ca sa-ti arat unde se afla. E mai bine asa.Pentru tine, oricare dintre stele va fi steaua mea.Asa incat, te vei uita cu drag la toate stelele... [...] Stelele nu sunt la fel pt toti oamenii.[...] Pt tine, stelele vor fi ca pt nimeni altul... Noaptea, cand te vei uita pe cer, fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele voi rade, atunci va fi pt tine ca si cum ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care stiu sa rada! Iar dupa ce-ti va fi trecut durerea (durerea intotdeauna trece), vei fi fericit ca m-ai cunoscut.Vom fi de-a pururi prieteni.Iti va fi dor sa radem impreuna. Si vei deschide uneori fereastra asa, numai de drag... Iar prietenii tai se vor mira,vazandu-te ca razi, ori de cate ori te uiti pe cer. Atunci tu le vei spune: "da,stelele intotdeauna ma fac sa rad!" Iar ei te vor crede nebun."



"Uitati-va la cer.Si veti vedea cum totul e altfel... Si nimeni, dintre oamenii mari, nu va pricepe niciodata, ca lucrul acesta e atat de pretios..."

black and white, today

As vrea sa locuiesc intr-o mansarda alb-negru, in zilele ploiase, dar care sa fie sepia atunci cand e soare afara.

Sa am geamuri mari, prin care sa intre soarele in zilele sepia si pe care sa se scurga picaturile de ploaie in zilele alb-negru.
Sa am o matza mica si ciufulita, care sa nu creasca niciodata. O matza care sa se strecoare sub plapuma, pe la picioarele mele reci, in zilele alb-negru si care sa toarca lenesa, fix in mijlocul mansardei, in locul unde cad cele mai multe raze de soare, in zilele sepia. O matza care sa se uite curioasa la testoasele din acvariu.
Sa am un aparat de fotografiat si sa fac poze pe geam, masinilor colorate care trec pe strada, matzei care se incurca printre picioarele mele si testoaselor, cand dorm.
Sa am un castronel micut in care sa-i pun lapte matzei, dintr-o sticla grea, cu gura larga, cum erau sticlele de lapte, cand eram eu mica.
Sa-mi cante Norah Jones in zilele alb-negru si Vama Veche in zilele sepia.
Sa am parchet vechi, ca ala pe care te jucai cu masinutele cand erai mic, si peretii acoperiti cu rafturi pline de carti, discuri-uri cu muzica si dvd-uri cu filme. Plus un raft intreg cu scurt-metraje frantuzesti.
Sa am un cuier vechi, rotund, de lemn, in care sa-mi agat paltonul, geanta si fularul in zilele alb-negru si esarfele in zilele sepia.
Sa am o oglinda rotunda, care sa stea pe o noptiera din lemn, pe care sa stea aruncate tot felul de sticlute, cutiute, margele si cercei.
Sa miroasa a apa sarata in zilele sepia si a ceai cu lapte in zilele alb-negru.
Sa-mi vii intr-o zi alb-negru; sa ascult ploaia intr-o noapte alb-negru si sa te simt langa mine; sa ma trezesc intr-o dimineata sepia si sa-mi placa sa te privesc cum dormi, cu matza ciufulita langa tine.
Sa mananc numai ciocolata.
Sa nu stiu sa fac nimic, dar sa le fac bine pe toate.

The Smurfs

"-Cry?! What do you mean?! I don't get sad...I get MAD!!! And now, I'll do something about it!"

Boaca Alex

"-Mami, vreau sa plang..."

7:30

"-Imi place bucataria voastra, ca e micuta asa, e dragalasa.
-Da. Si nici nu ocupa mult spatiu."

(pentru ca mi s-a facut dor de Irina si de diminetile cu "Hai sa-ti dau sa asculti o melodie pe care am gasit-o aseara.")

culori

"De azi in doua luni, e Craciunul..."


























Mi-a fost toamna, toamna asta.

"Hartie pentru impachetat"

Fata:


Verso:






Asta pentru ca nu ma gandesc la ce mi se intampla si inainte sa-mi dau seama de schimbare, simt ca si cum, asa ar fi fost intotdeauna.