"Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le tot dea intruna lamuriri"
"Asa ca eu, de-a lungul vietii mele, am avut o sumedenie de lagaturi cu o sumedenie de oameni seriosi. Mi-am petrecut multa vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte indeaproape. Ceea ce nu mi-a prea imbunatatit parerea despre ei."
"Desenul meu e insa,mult mai putin fermecator decat modelul. Nu e vina mea. Oamenii mari, pe cand aveam 6 ani, ma facusera sa-mi pierd orice incredere in cariera mea de pictor[...]"
"Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate.Nu va intreaba niciodata: "Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri ii plac mai mult? Face colectie de fluturi?" Ci intreaba: "Cati ani are? Cati frati are?Cate kg cantareste?Cat castiga tatal lui?" Numai atunci ei cred ca il cunosc. Daca le spui oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis"... ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spui: "Am vazut o casa care costa o suta de mii de franci. "Ce frumoasa e!" vor exclama atunci."
"Asa sunt ei, nu le-o luati in nume de rau! Copiii trebuie sa fie foarte ingaduitori cu oamenii mari."
"Sunt 6 ani de cand prietenul meu, luandu-si oaia, a plecat. Daca incerc sa-l zugravesc aici, e pentru ca nu vreau sa-l uit. E lucru trist sa uiti un prieten. Nu oricine a avut un prieten. Si s-ar putea sa ajung asemenea oamenilor mari, care nu se mai gandesc decat la cifre."
"Prietenul meu nu dadea niciodata explicatii. Credea,poate, ca-i seman. Eu insa, nu sunt in stare sa deslusesc oile prin scandura lazilor.Poate sunt intrucatva asemenea oamenilor mari.Trebuie sa fi imbatranit si eu."
"-Stii... cand esti trist, iti place sa privesti apusul soarelui..."
"-Spinii atunci, la ce folosesc?
-Spinii nu folosesc la nimic! Sunt curata rautate din partea florilor!
-Vai! Nu te cred!Florile-s plapande. Sunt nestiutoare.Isi fac si ele curaj cum pot. Se cred grozave cu spinii lor..."
"-Stiu undeva o planeta pe care se afla un Domn roscovan.Care n-a mirosit niciodata o floare. N-a privit niciodata o stea. N-a iubit pe nimeni niciodata. N-a facut nimic altceva niciodata, decat socoteli. Si toata ziua spunea ca si tine: "Eu sint om serios!Eu sint om serios!" si nu mai poate de trufie. Acela insa nu e om, e o ciuperca!"
"-Intocmai!Trebuie sa ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare sa dea.Autoritatea se bizuie, inainte de orice, pe ratiune."
"-Te vei judeca, atunci, pe tine insuti,spuse regele. E lucrul cel mai greu. A te judeca pe tine insuti e mult mai greu decat a-l judeca pe altul. Daca ajungi sa te judeci cum trebuie, inseamna ca esti cu adevarat un intelept."
"-Floarea mea e efemera si nu are decat 4 spini, ca sa se apere de lume!Iar eu am lasat-o singura acasa!"
"Tare s-ar mai socoti jignita daca ar vedea una ca asta... nu s-ar mai opri din tuse si s-ar preface chiar ca moare, ca sa scape de rusine. Iar eu as fi, desigur, nevoit sa ma prefac c-o ingrijesc, pt ca altminteri, ca sa ma indurereze si pe mine, s-ar lasa sa moara cu adevarat..."
"Tu nu est deocamdata pt mine decat un baietas,aidoma cu o suta de mii de baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe[...].Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pt mine fara seaman in lume.Eu voi fi pt tine, fara seaman in lume...[...]
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim.Oamenii mari nu mai au timp sa cunoasca nimic.Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni,oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma! [...]
Trebuie sa ai foarte multa rabdare. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine... [...]
Si asa micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:
-Vai! zise vulpea... Am sa plang.
-Din vina ta,zise micul print, eu nicidecum nu-ti voiam raul, tu ai vrut sa te imblanzesc...
-Asa e,zise vulpea. [...] Devii raspunzator pentru ceea ce ai imblanzit."
"Trebuie sa ocrotim cu grija lampile: orice adiere e in stare sa le stinga..."
"Imi aminteam de vulpe.Risti sa mai si plangi putin, daca te-ai lasat imblanzit..."
"Steaua mea e prea micuta, ca sa-ti arat unde se afla. E mai bine asa.Pentru tine, oricare dintre stele va fi steaua mea.Asa incat, te vei uita cu drag la toate stelele... [...] Stelele nu sunt la fel pt toti oamenii.[...] Pt tine, stelele vor fi ca pt nimeni altul... Noaptea, cand te vei uita pe cer, fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele voi rade, atunci va fi pt tine ca si cum ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care stiu sa rada! Iar dupa ce-ti va fi trecut durerea (durerea intotdeauna trece), vei fi fericit ca m-ai cunoscut.Vom fi de-a pururi prieteni.Iti va fi dor sa radem impreuna. Si vei deschide uneori fereastra asa, numai de drag... Iar prietenii tai se vor mira,vazandu-te ca razi, ori de cate ori te uiti pe cer. Atunci tu le vei spune: "da,stelele intotdeauna ma fac sa rad!" Iar ei te vor crede nebun."
"Uitati-va la cer.Si veti vedea cum totul e altfel... Si nimeni, dintre oamenii mari, nu va pricepe niciodata, ca lucrul acesta e atat de pretios..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu