sunt setata de cateva zile pe "Multumesc!"
a inceput sa se incalzeasca un pic si ma surprind seara, cand vin spre casa, pe jos, cu o mana pe cheile din buzunarul drept, geanta si traista pe umarul stang si alte pungi cu tipare sau carti in mana stanga. ma surprind zambind tamp in intumericul soselei giurgiului, ridicand ochii si soptind un "multumesc", cu ochii impaienjeniti, undeva in aerul meu. un multumesc pe care l-as striga in gura mare. si pentru ca nu pot sa tip, imi apasa pe piept de-aproape ma doare.
N-am simtit ca mi se incheie anul cu nr 29. Am simtit numai ca sunt cea mai norocoasa fiinta de pe lumea asta. si ca lucrurile se aseaza, pur si simplu, singure, ca-ntr-un joc de tetris, jucat de ceva mana invizibila. mai raman goluri, dar sunt prea multe plinurile, ca sa ma plang.
si cand am scris "30 e doar un numar", m-am simtit usurata si nici acum nu stiu de ce. mi s-a parut cel mai sincer lucru pe care l-am simtit in ultimul timp.
intr-o dimineata, ma uitam la un filmulet cu imagini din muntii nostri. si-am inceput sa plang. pentru ca erau frumosi.
intr-o noapte, m-am trezit cu oameni dragi in jurul meu si m-am simtit ca si cum ar fi fost o surpriza. desi nu mai e o surpriza de mult. si am deschis o cutie in care se aflau toti anii mei de pana acum.
intr-o seara, am deschis usa de la intrare si-am vazut doi obraji imbujorati si o mana aproape tremuranda, ce a lasat jos, o cutie mare de lemn, pe care scria Singer.
intr-o dupa-amiaza, am primit mirosul pe care mi-l doresc de ani de zile, iar intr-o dupa-amiaza tarzie, am scos dintr-o punga, o carte de tipare la care visam de alti ani si o bucata de culoare din care urmeaza sa imi fac o rochie la care visez.
intr-o seara, am venit acasa si chiar am avut o surpriza, o alta carte la care visez din liceu. m-au surprins. si cartea si omul.
m-a mai surprins prietena mea din copilarie, care nu mi-a mai urat "la multi ani" de multi ani si a facut-o anul asta.
M-a surprins un mesaj la care nu ma asteptam. Am vrut sa luminez o zi. si am luminat-o. dar, Doamne, cata lumina am primit inapoi!
Am alergat zilele astea. Am alergat, pentru ca am simtit ca trebuie sa dau din toata bucuria asta si din toata energia pe care am primit-o zilele astea.Am alergat de la munca la florarie, de la florarie la patiserie. la alta florarie si la metrou. acasa si acasa. Azi am alergat intre munca si pranzul cu my super-smart poshy woman, apoi sa iau un cadou si apoi sa cumpar flori. Am alergat cu un buchet imens de 21 de lalele, dintr-un capat in celalalt al metroului, sa fac fericite 5 femei pe care nu prea ajung sa le fericesc. Si ajungem la femei.
Cumva, ieri, dintre toti anii astia in care am trecut peste 8 martie, mai de voie, mai de nevoie, am simtit o energie noua. toata ziua am fost girl-power. si m-am gandit la toate femeile din viata mea. indiferent ca le aveam sau le-am cunoscut in ultimii ani, si-am multumit din nou, cu toata durerea din piept. pentru tot ce sunteti, pentru tot ce m-ati invatat, pentru tot ce faceti si pentru cat ma inspirati! sa fiu mai organizata, mai buna, mai rabdatoare, mai intelegatoare, mai frumoasa, mai desteapta, sa fac mai multe, sa fac mai bine. sa fac si sa fiu! Fantastic creatures, you are! si toate sunteti altceva. un altfel de fantastic. n-am sa incep sa va enumar, caci va stiti. si daca nu va stiti, o sa am grija sa aflati cat de minunate sunteti! and that's a promise!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu