Ceci n'est pas un blog.

6 noiembrie 2013

peste 4700 de km

Aseara mi-am adus aminte ca, la un moment dat, voiam un tatuaj si nu stiam cum sa fie si unde sa-l fac. Apoi am vazut un tricou pe care scria مكتوب si am stiut ca asa vreau sa fie tatuajul meu. Dar nu stiam unde il vreau. Pana intr-o dimineata, cand pe la ora 4, am stiut.

Si-am sa-l fac. Exact acolo. Exact asa. Pentru ca vreau sa pastrez sarutul ala. Sarutul ala, de la 4 dimineata, care nu a stiut niciodata ce sunt alea lacrimi, amenintari, atacuri de panica, nervi, cuvinte urate si durere. Pentru ca mi-a intrat in piele inainte de toate astea. Sarutul ala a vazut doar zambete, goluri in stomac, dor si nerabdare. A vazut fericire.

Si cand am sa cobor din avionul ala, 4700 de km mai incolo, vreau sa il am cu mine.

Niciun comentariu: