Ar fi trebuit sa mentionez ziua de sambata. Nu ca pe un esec, ce se presupune ca a fost. Ci ca pe o victorie a mea. Am reusit sa stau calma, sa nu ma balbai, sa nu ma poticnesc, sa nu ma enervez. Am raspuns la toate intrebarile calm si corect. Nu am lasat nici macar o portita pentru a se face misto de mine sau a ma face de ras, lucru de care imi era cel mai teama.
-Mai esti trista?
-Dar ti-am spus ca nu sunt trista din cauza asta.
-Suparata?
-Nu sunt nici trista, nici suparata. Poate un pic frustrata. Dar una peste alta, sunt mandra de mine, in primul rand. Si nu am niciun motiv sa fiu suparata. Nu este un capat de lume, nu?
sa zicem ca, de fapt, a fost 1-0. pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu