m-am jucat azi. cu plastilina si acuarele.
o ora jumatate, am uitat ca nu m-am apucat de dizertatie.
ca am zile in care n-am timp sa mananc inainte de 5 pm.
ca am zile in care alerg disperata intre un job si altul. sa prind masina (in baicului, masinile trec rar), metroul si-apoi o iau la goana, pe calea victoriei, sa nu cumva sa intarzii un minut. ca altfel, mi se taie o ora. doar daca nu cumva e flo pe tura.
am uitat de gandacii scarbosi, pe care ii vanez intre 10 si 14.
de scarile murdare si de mirosurile de pe holurile centrului de refugiati.
o ora si jumatate am stat cu cateva copile, vorbind fiecare pe limba ei (la propriu) si am modelat plastilina.
ele uimite de ce iese din mana mea. si fericite ca o rup, un pic, in araba. farsi, inca nu stiu.
eu uimita de cat de cuminti sunt si de cat bun simt poate avea un copil care abia daca are ce manaca si unde sta. de cat de responsabil poate fi si de cat de frumos poate sa vorbeasca. de cat de multe poate invata si cat de repede.
alia stie sa numere pana la 10 in 7 limbi: romana, araba, engleza, franceza, farsi, pastu, somaleza.
a invatat in centru.
araba e limba ei. stie foarte bine engleza. la fel si franceza. stie romana. o rupe in farsi si in pastu.
are 12 ani.
-Dar cum se joaca sora ta cu ea ? Daca sora ta nu intelege farsi si ea nu intelege araba ?
-Pai nu vorbesc. Doar se joaca.
lana are 6 ani. si e primul copilas pe care il aud vorbind araba, life. e micuta, slabuta. ktir mahdume. are bube in coate si genunchi. copil. ma topesc toata cand vorbeste. araba, un pic de engleza si un pic de romana.
copiii pot.
mama lor, a aliei si a lanei e frumoasa. pentru o femeie care a nascut patru copii si a trait in palestina, e frumoasa tare.
-I-am spus ca de fiecare data cand amesteca doua culori, obtine o culoare noua.
-Stiu, am inteles.
-Asta pentru ca atunci cand eram de varsta ei, mie nu mi se spunea decat de rosu, de galben si de albastru.
sunt atatea lucruri frumoase pe lumea asta.
si atatia copii frumosi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu