Sunt serile alea in care mi-e tare greu sa te las sa pleci. Pentru ca se intampla sa trebuiasca sa pleci atunci cand e somnul mai dulce; sau cand reusesc sa incep sa iti spun ce ma macina.
Iar cand imi desprind parul, seara, inainte de culcare, miroase a tine. Parul meu miroase a tine, la sfarsitul fiecarei zile cu tine. Ma intind in pat, iti trimit un mesaj si apoi imi spun "Doamne, cat e de bine!" Si ma gandesc c-as vrea sa fiu cu tine. Sa stiu ca esti cativa pasi mai incolo. Sa-mi ridic ochii din cursul meu de araba si sa te vad la calculator.
A fost dragut asta seara, cu mancare buna si oameni zapaciti.
Acasa, mi-am scos esarfa visinie, cu tot cu parfum, apoi camasa si sutienul. Si mirosea a tine. Mi-am mirosit parul, mirosea a piersici, de la balsam. M-am mai plimbat prin camera, mirosea a tine.
Mi-am mirosit pielea.
In seara asta, pielea mea... Pielea! mea miroase a tine.
Probabil ca joci poker trei statii de tramvai mai incolo.
Eu am sa vad un film. Am sa ma trezesc bine maine dimineata, am sa mananc linistita, am sa ma imbrac, am sa ma machiez si am sa plec la munca. Pentru ca imi place.
Am sa ma gandesc toata ziua ca poate vii sa ma iei. Poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu