o perioada, de fapt; cand nu ma mai gandeam cu doua zile inainte cu ce o sa ma imbrac.
si nu mai calculam cam cand trebuie sa ma spal pe cap, astfel incat sa nu imi stea parul nici ciufulit, nici turtit.
nu-mi mai alegeam dinainte esarfa si nici n-o mai dadeam cu parfum, cu ceva timp inainte sa plec, ca sa se aseze parfumul.
nu mai asteptam cate o jumatate de zi, plimbandu-ma prin camera si nu mai spuneam ca am alta treaba, daca se ivea ceva, intre timp.
invatasem ca sunt lucruri pe care nu le poti controla si nu ma mai asteptam sa vii, de fiecare data cand spuneai ca vii.
si parca era mai bine.
no, acum, am niste bagaje de facut. si o luna jumatate, in care sa reinvat sa nu mai am asteptari.
i blame it on adam levine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu