random

as putea spune ca am capatat o trauma cand am ramas, intr-o noapte, pe la 3, singura.
that seemed kinda rude to me.
sa fi trecut doi ani de-atunci. credeam c-am scapat de asta.
stim cu totii cat de incapatanata sunt, uneori.

am unghiile rosii.
am copt cartofi.

"perna de iubire" :))

"femeia, oricat i-ai da, nu e multumita. desi, in sufletul ei, e multumita. dar mereu se plange de cate ceva."

***
nu mai avusesem de mult sentimentul ala. de "nu vreau sa ma misc din pozitia asta".
ma omoara putin cate putin. momentele astea.
in care nu sunt sigura.
in care imi vine sa strig.

forma mea de terapie isi pierde efectul.
caci nu pe mine vreau sa ma aud.
pe mine ma stiu.
de mine sunt sigura.

as putea, chiar, sa incep sa fac ceva util.

si mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit?
de fapt, de cand mi-e mie frica sa-ti spun? de toate.

"Pai, Ana, ei simt, sa stii."

pe naiba!

o femeie desteapta a spus, trei bloguri mai incolo, sa nu te astepti sa ti se citeasca gandurile. vorbeste.

i need sleep.