Eram la tara, sub nuc, pe o patura; cu multe foi pe langa mine. A inceput sa ploua tare, asa, ca toamna. Se facusera baltuci pe langa mine si nu mai aveam decat o bucata mica de uscat. Atunci am vazut o gargarita, care era vie, numai ca arata ca facuta din fimo. Ba nu, ca cele din fondant. Bea apa dintr-o balta. Am vrut sa-i fac poza, caci era asa dragut cum bea ea apa! Numai ca a inceput sa inoate prin balta si nu statea nicum sa-i fac poza. Apoi m-a chemat maica-mea in casa.
Si a inceput cutremurul. Era 6 fara 20.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu