...am avut o dimineata cum de mult n-am mai avut; cu brate de care-mi era dor, mancat in doi, tremurat si senzatia aia de "eu nu mai vreau sa ma dezlipesc de tine". Cu usa deschisa, intrat pe varfuri in casa, dezbracat si strecurat langa tine, sub cearsaf.
M-am intristat un pic cand mi-am dat seama ca te-ai tuns. Si nu de curand.
E greu al naibii. Si nu o sa fie mai usor de-atat. As vrea sa stiu ce sa fac.
Dar azi, un zambet tamp a stat upon my face, aproape all day long.
Alexandra, daca vreodata o sa ajungi pe-aici, sa stii ca te invidiez. But in a cute way. In a huggy way.
"Mi-e somn. Dar nu vreau sa dorm. Caci nu vreau sa se termine ziua asta." (sor'mea)
Eu n-as fi vrut sa mi se termine dimineata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu