Ceci n'est pas un blog.

4 septembrie 2009

zi

pai a fost zi-lene la inceput.
dup-aia am vazut si de ce mi-era lene.
si dup-aia m-am enervat. da' n-am plans!
da' am avut niste remuscari. nu ca n-am plans, ci ca m-am enervat.
mi-au trecut, pentru ca mi-am gasit scuza.
la fel cum i-am gasit scuza prin gandire logica.

da' m-am speriat de o usa. cand s-a inchis.
si mi-a venit sa plang. incepusem sa plang. da' n-am plans. doar nu era sa plang din cauza unei usi.
dar, ajunsa acasa, mi s-a facut chef de film cu sarma ghimpata si baraci din lemn.
ca tot ramasesem cu o trauma de cand eram mai mica si ma uitam cu taica-miu la un film d-asta.
ce le face?
ii omoara.
pe toti?
da.
sunt multi.

dar am puloveras gri. pentru ca nu mi-a mai placut hanoracul.

Niciun comentariu: