Note

Am fost la patinoar sambata. Another first. Asa ca am febra musculara.

Mi s-a parut ca vad o silueta cunoscuta, azi. Sper sa nu fie cazul.

Nou

Azi am avut primul contact cu contabilitatea. Si am spus chestii destepte la curs.

Am inceput primul meu glosar. De termeni economici. In araba, franceza, engleza, spaniola.

Nu ma mai bate excel-ul. De-asta am si reusit sa incep glosarul.

Perioada a facut sa am o criza de stres, nervi, tensiune, panica, la birou. Din cauza asta am inceput sa cant colinde.

Mi-am gasit rochie. Este din voal, neagra cu dungi aurii, vericale. O sa imi iau si super pantofii mei din piele intoarsa. Bitch, i'm fabulous!

Imi place noul asta din viata mea.

zambete si vise si carti

-Acum intelegi? Intelegi cum e? Iti aduci aminte cand iti spuneam ca ti-as intra pe sub piele...sa nu mai plec...

Mi-au lipsit toate lucrurile astea. Mult.

-Si pe sor'ta cu cine o maritam?
- O maritam? :))

Mi-era dor sa ma strangi mai tare, la fiecare miscare de-a mea. Mi-era dor de filmele noastre. De diminetile in care imi spui ca nu avem nimic de mancare.

-Si cand o sa ne luam pisica, ce o sa faci?
- ... Pof..tim?
-Ce o sa faci cand o sa ne luam pisica? O sa fiti doua.
-Adica...ne luam pisica?!

00:50

- Si acum cum esti? Esti mai bine?
- Da... sunt mai bine.

Sunt bine. E liniste si e bine. Cu tot cu durerea asta in gat. Azi am sa fac stelute aurii, toata ziua. Deseara am sa aprind beculetele. O sa fie liniste.

Ma mai gandesc la tine. Cum as putea sa nu.. Dar esti ca un vis. Ca dintr-o alta viata. Ca o pauza, la teatru, intre doua acte.

-Nici nu te mai gandi la asta. Scoate-ti toata bucata aia din cap si gata.

Dar sunt cartile...si atatea flori uscate...carti postale, carti de vizita, o bomboana din prima seara la ceai, cutiile de bomboane, de prajituri, panglici.

Dar acum e liniste.

auzita aiurea, la radio

"Dulce-al noptii mele domn
Nu mai vrea sa vina"

1 min

ceva

ce n-am stiut ca este, inainte sa te stiu pe tine

“there is a place in the heart that
will never be filled

a space

and even during the
best moments
and
the greatest times
times

we will know it

we will know it
more than
ever

there is a place in the heart that
will never be filled
and

we will wait
and
wait

in that space.”

― Charles Bukowski

Dor

...de demult

M-am surprins de multe ori gandindu-ma la tine, azi. Vorbind despre tine. Povestind. Mi-e dor, e drept. Si e pacat ca teama e mai puternica decat dorul.

Uneori, te caut, aiurea, printre oamenii pe langa care trec. Ma uit pe geam, din vreun bar sau cafenea. Imi doresc, o clipa, sa te vad. Zambesc. Azi imi imaginam cum ar fi sa-ti sar in brate si sa-mi spui iar, ca sunt nebuna.

Dar apoi imi pun picioarele pe pamant, imi scot capul din nori si revin la realitate: noi nu mai putem.

" Ei, pana la urma, isi vor gasi niste fete. Cu care se vor casatori. Ca a e viata. Isi vor gasi... Si el... si fostul tau prieten... tu ai sa ramai sa ramai cu sechele."

Diferenta

O face faptul ca boala se vindeca si, de cele mai multe ori, ramane amintirea durerilor din timpul ei. Iubirea nu trece niciodata de tot. Si-ti ramane gustul ala dulce-acrisor. Ca al cireselor coapte, in plina vara.

Post ca sa ma laud. Sau 2.

Erau doi serpi. Unul mare si unul mic. Pe cel mic am reusit sa il omor. Cu cel mare m-am luptat mult. Nu voiam sa il omor, voiam doar sa il tin astfel incat sa nu ma muste. M-a zgariat, un pic, cu un dinte. Ma intrebam daca a reusit sa lase ceva venin. Cand m-am trezit, inca il controlam, dar destul de greu.

Am invatat sa ma pun in locul oamenilor si sa ii inteleg. Sa nu ii comndamn. Sa nu ii urasc. Sa ma gandesc ca poate asa as reactiona si eu. Sau daca nu, macar sa inteleg ca fiecare reactioneaza in felul lui. N-am urat pe nimeni, niciodata. Nu cred ca am ''baza de date necesara'' ca sa urasc pe cineva. Stiu cateva persoane, 3, mai exact,  in prezenta carora nu ma simt bine si nu m-am simtit bine din prima clipa in care le-am vazut. Nu pot sa explic de ce. In rest, toti imi sunt dragi, intr-un anume fel.

Am invatat ca nu poti intelege reactiile cuiva, la un moment dat, decat daca treci prin situatia respectiva. Si ca si in situatia respectiva, fiind, reactiile si deciziile pot fi diferite. Pe principiul ''fiecare le stie pe ale lui''.

Am invatat ca sunt asa cum sunt si nu am nimic de demonstrat. Ca nu pot sa multumesc pe toata lumea. Ca trebuie sa fiu impacata cu mine. Ca trebuie sa stiu ca am facut tot ce am putut si ce a trebuit. Ca nu trebuie sa dau aceleasi explicatii, acelorasi persoane, la infinit.

Am invatat ca singura persoana care o sa ramana langa mine pentru totdeauna, sunt eu. E greu. Pe principiul "ce-si face omul cu mana lui, e bun facut". Inca am probleme cu increderea in ceilalti si nu e nimic care sa ma faca sa mai rezolv din ele. Si sa nu mai deschid ochii la joculetele de dezvoltare personala, atunci cand trebuie sa ma las plimbata de altcineva.
In acelasi timp, am invatat ca e bine sa te lasi ajutata, din cand in cand. Si mai ales, atunci cand simti ca nu mai poti.

Am invatat ca pot si ca pot multe. Bune si rele. Important e sa stiu si sa vreau sa fac bine. Astia-s primii pasi spre 'a putea'.

M-am invatat pe mine. M-am vazut pe mine, altfel. M-am vazut pe mine zambind, aiurea, pe strada, facand primul pas, oferindu-ma voluntara, luand initiativa. M-am vazut pe mine tipand. M-am vazut pe mine stapanindu-ma. Uneori a durut de mi-as fi scos inima din piept. De cele mai multe ori am urlat in mine. De cateva ori, am zambit si mi-am spus, tot mie: "Saracii..." Nu de putine ori, am fost dezamagita. De mine, ca mi-am pus sufletul si timpul in joc. De ceilalti, ca nu m-au vazut.

Am invatat ce imi place. Imi place sa ajung seara acasa si sa stiu ca am invatat ceva, pe cineva, si azi.

Am invatat multe, anul asta. The hard way. Nu stiu daca s-a terminat. Daca nu, probabil ca inca mai pot. Aseara, am indraznit sa visez iar, la beculete pe balcon si scaune de rachita, ceai, carti si ciocolata. S-as fi vrut...

1 an

Anul meu nu a inceput pe 1 ianuarie. Anul meu a inceput cam prin perioada asta. De-asta simt ca se cam termina. Nu asta e ideea.

Ideea e ca ultimul capitol nu prea s-a consumat. Doar s-a incheiat brusc. Si imi placea ce faceam, dammit! In sfarsit, imi placea ce faceam si a trebuit sa las totul balta.

Nu stiu cat timp, de acum inainte, o sa ma trezeasca dorul asta, la 3 noaptea, din somnul meu bun. Dorul de niste...copii. De care n-ar fi trebuit sa ma atasez, ca doar erau 'obiectul muncii mele'. Dar asa imi erau de dragi... si-asa mi-e dor de ei...