...doare cand esti departe.
Sunt, aici, oameni cu care poti sa o iei de la capat. Care nu stiu ca "nu ai inima", care nu iti cunosc atitudinea demna de dispret. Care nu stiu ca "nu insemni nimic ca femeie".
Sunt oameni care stiu cand si cum sa te certe. Stiu cand si cum sa te ia in brate. Stiu cand sa taca si sa plece. Stiu cand sa se intoarca.
Sunt oameni care te asculta fara sa te judece si care te vad cat iti plangi in pumni si stiu cat te doare, fara sa te cunoasca. Care nu te intreaba de ce. Care iti pun o mana pe umar si te fac sa zambesti.
Si mai sunt oamenii pe care nu te poti supara, indiferent ce.
- Ai o putere extraordinara de intelegere. Nu stiu cum te mai poti gandi la el asa, dupa toate astea...
- Stiu ca nu intelege si nu pot sa judec un om care vede doar o bucata de poveste. Poate...sper...vreau sa cred ca daca ar sti totul, nu ar mai reactiona asa si nu mi-ar mai spune toate astea.
- Nu te inteleg... Eu nu as putea face asta.
- N-ai spus tu ca daca ma doare e problema mea si atat?
E frumos aici. Sa nu cunosti pe nimeni si nimic si sa te plimbi, pe strazi, tu cu ale tale. Cel mai tare imi place cand ma opreste lumea si imi cere indicatii. Incerc sa retin nume de strazi si puncte de reper. Autobuzele nu le stiu, inca.
Se vede frumos, orasul, de sus. Mai ales noaptea. Iar dimineata, de la masa din bucatarie, se vede totul ca intr-o pictura.
- Nu vreau sa supar pe nimeni, dar eu nu pot face asta, asa. Imi trebuie liniste, sa pot sa ma concentrez.
- Oricum ai reactionat foarte bine. Eu daca vedem asa ceva de prima data, fugeam cat ma tineau picioarele.