"Daca se invarte camera cu tine, invarte-te inainte ei."
P-asta am auzit-o de revelion. Mi-am amintit de ea aseara, cand tineam ochii inchisi, incercand sa adorm si camera se invartea cu mine.
"Stii Kirilov, nu e bine sa nu dormi noptile." (Satov)
E posibil sa ti se faca rau de la prea mult ness. Pe asta am experimentat-o tot aseara.
Am nevoie de vechea mea camera, de serile mele "Grey's Anatomy" si de cartile mele. De zilele mele la Institut si de muzica mea ascultata dupa nevoie.
"Daca sunteti prea multi intr-o casa, va certati tot timpul. De asta imi gonesc baietii de acasa in week-end."
Pe asta o experimentez de... nici o luna? /:) NICI O LUNA???!!! :O:O
Da, ma simt suparata si daca neg asta, nu se va schimba cu nimic situatia.
Sunt in conflict cu mine. Stim cu totii cat de rationala sunt eu. :-J
Nu vreau sa mai fiu flufisor in urmatoarele cateva zile.
Ana nerationala o sa se culce acum.
Aseara, cand vroiam sa vad daca in dictionarul de sinonime imi da sinonime pentru "zen", l-am zarit pe Dosto si mi s-a facut dor de el.
Ceci n'est pas un blog.
21 ianuarie 2009
20 ianuarie 2009
15 ianuarie 2009
14 ianuarie 2009
time alone
Se întrezăreşte o zi d'aia.
Am multe de făcut si mi-e lene.
Azi-noapte am visat ca mă plimbam cu sania. Erau 3 sănii legate si între ele, cate un bradut, pentru care am cumparat beteala. Beteala era legată cu guta. Nu găseam sinele saniei, sa-mi pun picioarele pe ele. Mai era o baba care punea pocnitori pe drum.
-De ce impodobim brazii acum, cînd a trecut Craciunul?
-De ce baba asta stie sa aprinda pocnitori?
Dubla a doua, a avut ca locatie o sufragerie, in care se stransesera o groaza de persoane necunoscute. Toata lumea se uita la mine, intrebandu-se de ce stau cu plapuma pe mine. Un tip si o tipa, din dreapta mea, se uitau pe o carte. Cartea era a mea. Nu mai stiu ce carte era, dar stiu ca n-am auzit in viata mea de ea, dar s-o mai si citesc...Tipa o citise. Ei, cel putin, pareau ca ma inteleg.
In stanga mea, erau doua babe, care pusesera mana pe cartea mea despre Muhammad si citeau oripilate, intrebandu-se ce mai sunt si alea. Imi amintesc dorinta de a le spune ceva din carte. Ceva care sa le faca sa se uite ciudat la mine si sa creada ca sunt vreun soi de eretic. Dar eram prea ocupata sa-mi trag blugii pe mine, sa anunt ca n-am sa mai calc in viata mea pe acolo si ca vreau sa ma duc singura acasa. Dar m-am trezit inainte sa-mi incep prestatia isterico-lacrimogena.
-Acum m-am trezit. Si m-am trezit pentru ca visam ceva aiurea, ca altfel nu ma trezeam.
-Nu mai tii minte ce?
-Ba da, da' nu vreau sa-ti spun, ca eram suparata pe tine.
13 ianuarie 2009
3 ianuarie 2009
1 ianuarie 2009
28 decembrie 2008
Portocale
Daca in camera copilului se gasesc rafturile cu carti asezate in functie de varsta, astfel incat copilul sa ajunga la raftul potrivit cand are varsta potrivita pentru acele carti, o sa-si doreasca sa creasca mai repede?
In alta ordine de idei, am avut parte de Craciunul ala despre care nu stii cum trebuie sa fie, dar il simti ca fiind Craciun.
In camera miroase a portocale, a brad si a suc de mere.
In alta ordine de idei, am avut parte de Craciunul ala despre care nu stii cum trebuie sa fie, dar il simti ca fiind Craciun.
In camera miroase a portocale, a brad si a suc de mere.
26 decembrie 2008
SF
"Filmele astea de pe AXN sunt ca niste bucatarii subterane."
asta pentru ca "Factorul uman este imprevizibil."
asta pentru ca "Factorul uman este imprevizibil."
7 decembrie 2008
"Intoarcerea Micului Print"-Jean-Pierre Davidts
"Daca cineva tace, nu inseamna ca nu sufera.
[...]
-Floarea mea, a adaugat el apoi, si-a pierdut un spin. N-a zis nimic, dar a durut-o, stiu bine. Am vazut o lacrima prelingandu-se pe varful uneia din frunzele sale.
Invins de curiozitate, l-am intrebat de ce-si pierduse trandafirul sau un spin.
-Din mandrie."
"Asa sunt cei mari, isi trag puterea din slabiciunile celorlalti."
"Lumea nu cumpara neaparat lucruri utile, ci lucruri de care cred ca au nevoie."
"Micul Print dadu drumul oii ca sa-si dezmorteasca picioarele si cauta sa afle de unde se auzea taraboiul. Venea de la o masinarie monstruos de mare, ale carei dimensiuni ar fi facut pana si baobabii sa se-nverzeasca de invidie."
"-Unde-i planeta ta? am vrut eu sa aflu.
-Ce conteaza? Cand esti departe, acasa se afla intotdeauna aici, a rostit el intelept, atingandu-si pieptul in dreptul inimii."
"-Ce vrei sa insinuezi, ca exista altceva mai important decat culorile?"
"Intelese insa ca, oricat de marinimos si curajos ar fi, inima e totusi neputincioasa in fata spiritelor marginite, care se folosesc de otelul docil ca sa-si atinga scopurile."
"-Flori, dar uite, sint peste tot in jurul nostru. Nu-ti ajung?
-Nu-i acelasi lucru. Niciuna nu seamana cu floarea mea. E orgolioasa, dar si temerara, uneori se intampla sa se laude prea mult, dar tocmai defectele ei ma fac s-o indragesc atat de mult. Si-apoi, cred ca se plictiseste de una singura, acolo, chiar daca n-ar recunoaste-o nici in ruptul capului."
"Omul este o fiinta stranie. Nu tolereaza decat ceea ce reuseste sa supuna, inclusiv proprii-i semeni. Pentru el, totul trebuie sa fie structurat, ordonat, compartimentat, rationalizat. La drept vorbind, el insusi e incapabil sa se stapaneasca. Daca e lasat de capul lui, comite cele mai mari abuzuri. Asta ascunde o doza de orgoliu: omul se inchipuie pe sine ca centru al universului, dar universul e atat de mare, iar el atat de mic, incat unul se poate invarti foarte bine fara celalalt. Si pentru ca asta doare, isi varsa naduful inregimantand tot ceea ce-l inconjoara."
"-Important, a spus el ca pentru sine, nu este atat ceea ce facem, cat timpul pe care-l acordam acestui lucru. Sa consacri un anumit timp unui asfintit de soare sau unei harti, inseamna sa-i arati aprecierea ta, sa arati ca esti recunoscator pentru aceasta clipa pretioasa pe care ti-o ofera viata."
"Deseori, avem prostul obicei sa acordam fleacurilor o importanta mult prea mare: un graunte de nisip ajunge sa se transforme intr-un munte. Problemele cele mai mari, sunt mai putin spinoase decat s-ar crede si au ciudata insusire de-a disparea ca prin farmec, daca nu-si gasesc dezlegarea in chip miraculos, atunci cand te astepti mai putin."
[...]
-Floarea mea, a adaugat el apoi, si-a pierdut un spin. N-a zis nimic, dar a durut-o, stiu bine. Am vazut o lacrima prelingandu-se pe varful uneia din frunzele sale.
Invins de curiozitate, l-am intrebat de ce-si pierduse trandafirul sau un spin.
-Din mandrie."
"Asa sunt cei mari, isi trag puterea din slabiciunile celorlalti."
"Lumea nu cumpara neaparat lucruri utile, ci lucruri de care cred ca au nevoie."
"Micul Print dadu drumul oii ca sa-si dezmorteasca picioarele si cauta sa afle de unde se auzea taraboiul. Venea de la o masinarie monstruos de mare, ale carei dimensiuni ar fi facut pana si baobabii sa se-nverzeasca de invidie."
"-Unde-i planeta ta? am vrut eu sa aflu.
-Ce conteaza? Cand esti departe, acasa se afla intotdeauna aici, a rostit el intelept, atingandu-si pieptul in dreptul inimii."
"-Ce vrei sa insinuezi, ca exista altceva mai important decat culorile?"
"Intelese insa ca, oricat de marinimos si curajos ar fi, inima e totusi neputincioasa in fata spiritelor marginite, care se folosesc de otelul docil ca sa-si atinga scopurile."
"-Flori, dar uite, sint peste tot in jurul nostru. Nu-ti ajung?
-Nu-i acelasi lucru. Niciuna nu seamana cu floarea mea. E orgolioasa, dar si temerara, uneori se intampla sa se laude prea mult, dar tocmai defectele ei ma fac s-o indragesc atat de mult. Si-apoi, cred ca se plictiseste de una singura, acolo, chiar daca n-ar recunoaste-o nici in ruptul capului."
"Omul este o fiinta stranie. Nu tolereaza decat ceea ce reuseste sa supuna, inclusiv proprii-i semeni. Pentru el, totul trebuie sa fie structurat, ordonat, compartimentat, rationalizat. La drept vorbind, el insusi e incapabil sa se stapaneasca. Daca e lasat de capul lui, comite cele mai mari abuzuri. Asta ascunde o doza de orgoliu: omul se inchipuie pe sine ca centru al universului, dar universul e atat de mare, iar el atat de mic, incat unul se poate invarti foarte bine fara celalalt. Si pentru ca asta doare, isi varsa naduful inregimantand tot ceea ce-l inconjoara."
"-Important, a spus el ca pentru sine, nu este atat ceea ce facem, cat timpul pe care-l acordam acestui lucru. Sa consacri un anumit timp unui asfintit de soare sau unei harti, inseamna sa-i arati aprecierea ta, sa arati ca esti recunoscator pentru aceasta clipa pretioasa pe care ti-o ofera viata."
"Deseori, avem prostul obicei sa acordam fleacurilor o importanta mult prea mare: un graunte de nisip ajunge sa se transforme intr-un munte. Problemele cele mai mari, sunt mai putin spinoase decat s-ar crede si au ciudata insusire de-a disparea ca prin farmec, daca nu-si gasesc dezlegarea in chip miraculos, atunci cand te astepti mai putin."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






